A. Cutia (camera obscura)
Camera obscura e o incinta de culoare neagra, mata, în interiorul careia se înmagazineaza materialul fotosensibil negativ (sau dupa caz reversibil) în vederea deplasarii si expunerii cadru cu cadru la lumina transmisa prin obiectivul aparatului. Cutia este si suportul celorlalte subansamble.
a. Sistemul de deplasare al filmului
Filmele ce se comercializeazam la ora actuala sunt introduse în casete. Pentru expunere filmul trebuie deplasat din caseta prin fata ferestrei unde are loc expunerea. Filmul este adunat de partea opusa într-o alta caseta, sau de cele mai multe ori pe un tambur special conceput pentru adunarea filmului. Acest tambur este actionat de o pîrghie sau de o roata dintata ce este manevrata de la exterior. La majoritatea aparatelor aceasta pîrghie realizeaza si “armarea” obturatorului, dar exista si aparate la care acest lucru se face separat. La aparatele ce dispun de un motor electric încorporat tragerea filmului si armarea se face automat.
Când filmul s-a terminat acesta trebuie tras înapoi în caseta pentru a putea fi scos din aparat. Acest lucru se face cu un sistem de antrenare situat în partea opusa pîrghiei (acest sistem antreneaza axul castei de care este fixat filmul), sau automat daca aparatul are un motor.
b. Vizorul de încadrare a subiectului
La aparatele cu o constructie simpla vizorul e reprezentat de un simplu orificiu cu gemulet practicat în cutia aparatului. Acest sistem se numeste “nereflex” (sau aparat nereflex) si are dezavantajul ca subiectul este privit cu o anumita abatere fata de imaginea furnizata de aparatul foto, datorita diferentei între axele optice ale vizorului si obiectivului.
În cealalta categorie, a aparatelor de tip “reflex”, se înscriu acelea la care gratie unei oglinzi rabatabile si a unei prisme se poate încadra corect subiectul privind prin vizor chiar imaginea transmisa de obiectiv, deci vedem acelasi lucru pe care îl “vede” si filmul.
c. Obturatorul si dispozitivul de reglare al timpului de expunere
Obturatorul este acea parte a aparatului foto care opreste sau permite caderea luminii pe film pentru o perioada strict determinata de timp. Dupa constructie acesta poate fi:
· focal, sau cu perdea – amplasat imediat înaintea planului în care se afla filmul (planul focal),
· central – constituit dintr-un set de lamele amplasate în interiorul obiectivului.
Avantajul obiectivului cu perdea este acel ca ofera posibilitatea schimbarii obiectivelor, iar cel al obturatorului central ca permite o gama mai larga a duratelor de expunere si o sincronizare pentru mai multi timpi atunci când se utilizeaza blitz-ul.
Expunerea pentru un anumit timp a materialului fotosensibil este posibila prin manevrarea unui dispozitiv exterior cutiei aparatului. Cei mai uzuali timpi de expunere sunt:
1s; 1/2s; 1/4s; 1/8s; 1/15s; 1/30s; 1/60s; 1/125s; 1/250s; 1/250s; 1/500s;1/1000s
Pe aparat este marcat numai numitorul acestui raport, respectiv
1; 2; 4; 8; 15; 30; 60; 125; 250; 500; 1000.
Mai exista si timpi speciali de expunere:
· B – în acest caz cât e apasat declansatorul obturatorul e deschis,
· T – la prima apasare a declansatorului obturatorul se deschide, iar la a doua apasare se închide,
· X – sincronizare cu blitz-ul,
· M – sincronizare cu becul cu magneziu.
d. Exponometrul
Cu exoponometrul se determina parametrii expunerii (timpul de expunere si diafragma). Afisarea se poate face în interiorul vizorului sau pe un ecran aflat pe cutia aparatului. Aparatele simple nu au exponometru încorporat, fiind necesara folosirea unui exponometru separat.
B. Obiectivul
a. Distanta focala (f)
Reprezinta lungimea (exprimata în milimetri) cuprinsa între centrul optic al obiectivului si punctul focal continut în planul de clar când vizarea se face pe o distanta infinita (notata 8).
Între f si unghiul de câmp (unghiul sub care informatia vizuala poate fi receptionata de un obiectiv dat) exista o inversa proportionalitate, asa cum se poate vedea în tabelul de mai jos:
Distanta focala
Unghi de câmp
20
93
30
71
40
56
50
47
75
32
100
24
200
12
500
5
Valoarea nominala a distantei focale este înscrisa pe obiectiv.
Dupa distantei focale avem obiective:
- normale – f=50 (f standard),
- superangulare – au distanta focala mai mica decât f standard. Se caracterizeaza prin faptul ca “îndeparteaza” subiectul fotografiat si maresc unghiul de câmp,
- teleobiective – poseda o distanta focala superioara celei standard. Imaginea fotografica apare apropiata, gradul de marire crescând proportional cu f. Dezavantajul lor este acela ca surprind un unghi de câmp restrâns.
- zoom – obiective care permit reglarea distantei focale între anumite limite.
b. Diafragma (indicele de diafragma)
Diafragma este un dispozitiv cu ajutorul caruia se efectueaza reglarea cantitatii de lumina ce trece prin obiectiv. Este formata dintr-un grup de lamele care are forma si functia unui iris uman. Reglarea valorica a diafragmei se face prin manevrarea unui inel de pe montura obiectivului. Indicele de diafragma reprezimta raportul dintre distanta focala si diametrul deschiderii irisului. Valorile indicelui de diafragma înscrise pe obiectiv sunt:
1,4; 2; 2,8; 4; 5,6; 8; 11; 16; 22; 32
Cu fiecare treapta cantitatea de lumina ce trece prin obiectiv se dubleaza.
c. Dispozitivul de reglare a claritatii
Este format dintr-un inel aflat pe obiectiv, ce arte marcat pe el distantele si un telemetru aflat în cutia aparatului. Exista aparate la care distanta se regleaza automat.
Zona în care obiectele din fata si din spatele subiectului sunt considerate clare în imagine este denumita câmp de profunzime. Marimea acestuia depinde de valoarea pentru care a fost reglata distanta si de valoarea indicelui de diafragma (cu cresterea indicelui de diafragma acest câmp creste).
2. Pelicula (filmul)
Dupa criteriul dimensiunii avem:
- filme late – 60x60mm, 60x90mm,
- filme înguste – 24x36mm – cele mai folosite de amatori,
- microfilme – pelicula perforata de 16mm.
Constructiv filmele au doua componente principale: suportul si emulsia fotosensibila. Suportul e transarent si confectionat din triacetat de celuloza sau poliesteri. Emulsia fotosensibila e formata din gelatina sau produse similare si din material fotosensibil în suspensie sub forma de microcristale de halogenura de argint. Pelicula color contine trei straturi fotosensibile, câte unul pentru fiecare culoare fundamentala (rosu, verde, albastru).
Cea mai importanta caracteristica a filmului este sensibilitatea generala. Aceasta se defineste ca fiind viteza de reactie pentru obtinerea unui grad de înnegrire prestabilit atunci când materialul foto este impresionat de o cantitate de lumina data. Unitatile de masura sunt diferite în functie de sistemul ales. La ora actuala sunt utilizate sistemele DIN si ASA (echivalent ISO). Echivalenta dintre ele este urmatoarea:
DIN
18
21
24
27
ASA (ISO)
50
100
200
400
Acestea sunt cele mai utilizate valori ale sensibilitatii filmelor, iar cu fiecare treapta are loc dublarea sensibilitatii.
3. Sursa de lumina
a. Lampa cu carbid
Lumina de acetilena este plastica, învaluitoare si poate da imagini excelente. Deoarece lumina lampii are o dominanta calda, lampa se foloseste mai mult pentru obtinerea de efecte cromatice.
În aceeasi categorie, a surselor de lumina cu flacara, mai pot intra lumânarea si lumogazul (lampa cu sita metalica alimentata la butelii de voiaj).
b. Lampi cu halogen si lanterne
Un mare avantaj al acestora îl constituie posibilitatea regiei luminii si masurarii expunerii, astfel ca procentul de “reusite” este mult mai ridicat. Trebuie tinut însa seama de scaderea temperarurii de culoare odata cu descarcarea bateriilor.
c. Magneziul sau alte produse pirotehnice
Tin de o faza arhaica a fotografiei în pesteri. Fiind un mijloc puternic poluant al mediului subteran nu se recomanda folosirea lor. Exista becuri cu filament de magneziu (care sunt nepoluante), dar sunt foarte scumpe si greu de procurat.
d. Blitz-ul
În cazul blitz-ului lumina se produce printr-o descarcare electeica într-un tub cu xenon. Puterea blitz-ului, exprimata prin numarul ghid (NG), este produsul dintre distanta subiect-blitz si indicele de diafragma, pentru a expune corect subiectul pe un film de 21 DIN (100 ASA), într-un spatiu gri-deschis care reflecta circa 25% din lumina emisa de blitz. Lumina emisa de blitz are o temperatura de culoare apropiata de lumina naturala.
4. Accesorii si protectia aparaturii
Accesoriile esentiale pentru fotografia în pestera sunt:
a. Trepiedul
Se foloseste pentru a sustine aparatul (fixat pe timpul B) în timpul expunerii care poate ajunge a câteva minute. Trebuie sa fie solid pentru a sustine aparatul.
b. Cablul declansator (declansatorul flexibil)
Permite declansarea si mentinerea deschisa a obturaturului, fara a misca aparatul. Declansatoarele flexibile ce au camasa metalica sunt mult mai rezistente decât cele ce au camasa de pânza. Totdeauna este bine sa avem un declansator de rezerva.
Mai exsta si alte accesorii, dar aceste nu sunt indispensabile, fiind folosie optional.
c. Inelele intermediare – intercalate între obiectuv si aparatul fotografic, foarte utile în fotografia de la mica distanta.
d. Lentile aditionale – se aduga în partea frontala a obiectivului, modificându-le distanta focala. Sunt utilizate tot în macrofotografie.
e. Filtrele de efect si fitrele colorate – se monteaza pe obiectiv si se folosesc pentru a imprima unele efecte sau caracteristici particulare imaginii.
Protectia aparaturii reprezinta o problema aparte, specifica fotografiei speologice. Se recomanda ca aparatura sa fie transportata în cutii de plasti sau aluminiu captusite cu materiale care sa absoarba socurile. Nu va lipsi setul de servetele din bumbac si pensule moi pentru combaterea celor doi inamici ai aparaturii în pestera: praful si umezeala.
