Tehnicile de baza
de Viorel Lascu, Andrei Posmosanu
Codul fluierului
Tehnicile moderne de inaintare in puturi presupun coordonarea coechipierilor pentru urcarea sau coborarea pe aceeasi coarda.
Fluierul este folosite pentru puturi cu acustica slaba (puturi active), in timpul dezechiparilor (manevre cu saci) precum si in timpul operatiunilor de salvare.
In toate aceste cazuri se foloseste codul clasic de mai jos:
- un fluierat - STOP
- doua fluieraturi - UR-CA (fileaza in alpinism)
- trei fluieraturi - CO-BOA-RA (liber)
- patru fluieraturi - A-JUNS-BI-NE
Pentru evitarea erorilor de interpretare codul se repeta inaintea folosirii lui pentru ca toti coechipierii sa stie ce inseamna fiecare succesiune de fluieraturi, iar intre fluieraturi se vor lasa intervale de timp mai mari pentru a nu se confunda cu ecoul.
Cei ce nu stiu sa fluiere pot avea un fluier, preferabil cu tonuri grave, deoarece sunetele inalte emise de fluierele cu bila se propaga mai greu, fiind mai stridente.
Coborarea cu coboratorul
Coborarea puturilor se realizeaza cu un coborator cu role, dispozitiv care asociaza confortul cu securitatea, transformand lungile coborari cu scarita de odinioara in simple formalitati.
In functie de configuratia capului de put si echiparea folosita, apropierea de coarda si montarea coboratorului se vor face cu lonjare in prealabil, fie direct de bucla de coarda dintre amaraje sau una din carabinierele din amaraj, fie de balustrada de acces la capul de put (mana curenta), varianta preferabila de echipare a oricarui cap de put. Se vor evita caderile de factor 2 prin lonjarea in balustrada, bucla de coarda dintre amaraje sau chiar in carabinierele dintre amaraje, dupa caz.
Inainte de inceperea coborarii se vor face cateva verificari indispensabile ale starii generale a echipamentului:
- amarajul dublat
- suruburile stranse
- placutele puse in pozitie corecta
- carabinierele bine plasate
- verigile bine insurubate
- eliminarea posibilitatilor de frecare a corzii in dreptul nodului sau in apropierea echiparii
Se monteaza apoi coboratorul, verificandu-se daca demirondul este corect pus si inchis. Se apuca coarda ce coboara in put si se introduce in coborator. Apoi se fixeaza dispozitivul in demirond cu ajutorul unei carabiniere cu surub. Dupa montare, se trece coarda printr-o carabiniera de otel sau titan pentru a mari franarea (numita si carabiniera de frana, aceasta fiind paralela cu carabiniera dintre coborator si demirond).
Dupa o ultima verificare din ochi, se scoate lonja si coborarea poate incepe. In timpul coborarii, o mana (dreapta) tine coarda care iese din coborator, iar cealalta tine coboratorul, asigurandu-se astfel echilibrul fata-spate al corpului.
Coborarea se va face cu viteza redusa sau moderata, constanta, fara socuri, pentru a nu supraincalzi suplimentar coarda (mai ales daca este uscata), coboratorul sau carabiniera de frana. Picioarele vor sta in opozitie fata de perete.
Franarea eficace se va realiza:
- mentinand coarda de sus in contact strans cu rola superioara a coboratorului cu mana stanga
- prin ridicarea mainii drepte cu coarda de jos cu tot, obtinandu-se un unghi ascutit
- facand o infasurare in jurul unei cizme, celalalt picior presand coarda mai mult sau mai putin, dupa caz (metoda foarte eficace)
- prin tinerea corzii care iese din coborator cu ambele maini si trecerea ei cu regularitate prin dispozitiv
Pentru oprirea in cursul coborarii, se vor folosi semicheia de blocare pentru opriri de scurta durata si cheia pentru opriri mai lungi.
Transportul bananei se va face prin agatarea sa direct de centura, deoarece daca e prins de demirond se poate incolaci in jurul corzii, ingreunand coborarea. Legarea de centura este de asemenea recomandata in cazul primului ce coboara in put, atunci cand coarda trebuie scoasa treptat din banana pe masura ce speologul coboara.
Odata ajuns la baza putului, se scoate coboratorul daca platforma de jos este suficient de mare si se scoate restul de coarda din raza de actiune a coechipierilor ce vor veni (caderi de pietre, calcare in picioare etc). Daca terenul nu este sigur, speologul se va lonja in balustrada sau in urmatorul cap de put inainte de a demonta coboratorul.
In cazul in care pe fundul putului este apa, oprirea se va face inainte de a atinge apa, punandu-se sacul pe spate pentru a evita udarea acestuia.
In cazul puturilor inguste, coboratorul se va prinde de lonja scurta, pentru a se evita blocarea acestuia la nivelul pieptului, in timp ce sacul va fi prins cu o carabiniera de una din magaziile hamului, pentru ca, la nevoie, sa se poata da oricand drumul hamului. Un ultim amanunt valabil pentru pletosi sau barbosi: prins in lonja scurta, coboratorul se va afla indreptul fetei, putand prinde si smulge fire de par din barba sau din cap.
Pentru incepatori, este indicat ca acestia sa fie asigurati in timpul coborarii, fie cu o a doua coarda, legata de demirond prin intermediul unei carabiniere suplimentare si filata de jos, ca in alpinism, fie prin asigurare de la baza putului, caz in care coarda de asigurare se leaga cu o carabiniera de carabiniera de frana, fie prin utilizarea shuntului, care prezinta totusi inconvenientul ca in cazul unui enenioment, incepatorii au tendinta de a se apuca de shunt si in acest fel eliberandu-l si accidentandu-se sigur. De aceea, cea mai buna asigurare pentru incepatori este exersarea la faleza pentru a deprinde tehnica coborarii fara asigurare!
6. PARCURGEREA GOLURILOR SUBTERANE 6.1 Coborirea pe coarda
Pentru coborirea verticalelor vom folosi in marea majoritate a cazurilor coarda. Chiar atunci cind verticala este echipata cu scarita, vom avea montata, in paralel cu scarita, coarda de asigurare pe care vom putea cobori. Coborirea sau rapelul pe coarda, se va face numai cu dispozitive mecanice: coboritoarele . Sa presupunem ca ne aflam pe marginea unui put pe care dorim sa-l coborim. Prima operatie care trebuie executata este asigurarea prin intermediul lonjei in amaraj, mina curenta sau balustrada. Apoi vom introduce coarda, mai intii in coboritorul fixat prin intermediul unei carabiniere cu surub de veriga rapida a hamului, apoi in carabiniera de frinare, de asemenea cu surub. Intram in pozitia de rapel, solicitind coboritorul, verificam daca pozitia coboritorului este corecta, eliberam lonja de asigurare si putem incepe rapelul.
In timpul rapelului mina dreapta se afla pe coarda inaintea carabinierei de frina, iar mina stinga, tot pe coarda, in urma coboritorului sau pe coboritor, folosindu-ne in acelasi timp picioarele pentru a ne indeparta de perete. Viteza de coborire trebuie sa fie constanta si moderata, deoarece la o viteza prea mare se pot produce arsuri ale miinilor si ale corzii. Eventualele opriri se vor face lin pentru a nu introduce socuri in coarda, in amaraje etc.
6.1.1 Controlul vitezei de coborire si blocarea coboritorului
La coboritorul cu role controlul vitezei se face cu mina dreapta in care tinem coarda dinaintea carabinierei de frina, miscind-o in plan vertical.
Pentru o oprire temporara putem bloca coboritorul cu ajutorul unei semichei , trecind coarda peste virful coboritorului tinind totusi coarda cu una din miini, iar pentru o oprire mai indelungata sau pentru a ne putea folosi de ambele miini, coboritorul poate fi imobilizat cu o cheie de blocare.
Aceasta se realizeaza trecind prin carabiniera cu care este prins de ham coboritorul, o bucla de coarda din portiunea cuprinsa intre coboritor si carabiniera de frina, pe care o trecem peste virful coboritorului.
Pentru cei mai putin obisnuiti cu folosirea cheii de blocare este recomandat ca inaintea acesteia sa se faca o semicheie, pentru a evita pericolul unei caderi, in cazul scaparii corzii din mina la deblocare. Deci, NU da drumul corzii din mina in timpul rapelului!
La coboritorul tip rack viteza este influentata de numarul de bare folosite. Pentru o oprire temporara, coboritorul rack se blocheaza trecind coarda peste virful coboritorului, printre coarda ce iese din coboritor si coboritor.
Pentru o blocare totala se trece coarda peste virful coboritorului, printre coboritor si coarda, dupa care se procedeaza similar ca in cazul coboritorului cu role. 6.1.2 Trecerea fractionarilor, devierilor, nodurilor si trecerea din coboritor in blocatoare Fractionarea
Pentru trecerea unei fractionari se procedeaza in felul urmator:
- se coboara pina ce coboritorul ajunge in dreptul amarajului;
- in cazul in care amarajul este foarte aproape de verticala rapelului se blocheaza coboritorul cu o semicheie. (In cazul in care fractionarea este decalata, ne vom opri cind coboritorul este putin sub nivelul amarajului, vom bloca coboritorul cu o cheie de blocare, tragindu-ne apoi, de coarda pe care am venit, pina la amaraj.);
- se va introduce carabiniera lonjei scurte in amaraj, se deblocheaza coboritorul si se continua rapelul pina cind raminem suspendati in lonja;
- se introduce carabiniera lonjei lungi pe coarda de deasupra amarajului;
- se scoate coboritorul, se monteaza sub amaraj si se blocheaza cu o cheie;
- folosindu-ne
de pereti sau de bucla corzii de deasupra amarajului, in care putem
calca, detensionam lonja scurta si scoatem carabiniera din amaraj;
- raminem
suspendati in coboritor, desfacem cheia de blocare si verificam
daca rapelul decurge in conditii normale;
- daca totul
este in regula scoatem si carabiniera lonjei lungi din bucla corzii
si continuam rapelul. (Atentie! in cazul in care am uitat acest
ultim lucru, si am coborit pina cind am ramas suspendati
in lonja lunga, vom fi nevoiti sa folosim blocatoarele pentru a o
desface.) Devierea
Trecem unei devieri se face mult mai usor si anume:
- se coboara
pina la deviere; - se imobilizeaza coboritorul cu o cheie sau
o semicheie;
- daca exista
pericolul ca scapind devierea din mina sa nu o putem recupera,
atunci vom introduce carabiniera uneia din cele doua lonje in carabiniera
devierii;
- scoatem carabiniera
devierii de pe coarda, de sub coboritor si o montam deasupra acestuia;
- scoatem carabiniera
lonjei, deblocam coboritorul, daca am facut aceste operatii si continuam
coborirea. Nodul
Cind coarda cu care a fost echipat un put s-a dovedit a fi
prea scurta si a trebuit inadita cu alta vom fi nevoiti sa trecem
un nod.
Iata ce avem de facut:
- cu putin inainte
de a ajunge la nod vom scoate coarda din carabiniera de frina si continuam
rapelul pina ce coboritorul va ajunge la nod;
- se monteaza
blocatorul cu miner sau fara (este numit de marea majoritate a speologilor
poignec") de care este prinsa pedala si carabiniera lonjei lungi;
- ajutindu-ne
de pedala ne vom ridica si vom monta blocatorul de piept; - eventual, fara
a fi obligatoriu, se va introduce carabiniera lonjei scurte in bucla
nodului de jonctiune;
- se scoate coboritorul,
se monteaza sub nod si se imobilizeaza cu o cheie de blocare; - se scoate
blocatorul de piept, apoi si celalalt, se desface cheia de blocare a coboritorului
si se continua rapelul.
O alta varianta de trecere a nodului, mai rapida, dar care cere un exercitiu
indelungat, este urmatoarea:
- ajunsi la nod,
cu carabiniera de frina scoasa, se monteaza poignee-ul, de data aceasta
cu lonja scurta fixata de acesta;
- se fixeaza
lonja lunga in bucla nodului; .
- calcind
in pedala, detensionam coboritorul si scoatem coboritorul
de pe coarda;
- ne lasam suspendati
in lonja scurta, montam coboritorul sub nod si il blocam;
- schimbam lonjele
intre ele, calcind in pedala;
- ne lasam in
coboritor, scoatem poignee-ul, apoi lonja din bucla nodului si continuam
coborirea. Trecerea din coboritor in
blocatoare
Daca din vreun anumit motiv sintem obligati sa urcam, inainte
de a ajunge la baza verticalei, vom proceda astfel:
- imobilizam
coboritorul cu o cheie de blocare; - montam blocatorul cu miner
pe coarda si ne asiguram cu lonja lunga in carabiniera blocatorului;
- ne ridicam
in pedala si montam blocatorul de piept intre blocatorul cu
miner si coboritor;
- suspendati
in blocatorul de piept desfacem cheia de blocare, scoatem coboritorul
de pe coarda si incepem urcarea.
6.2 Urcarea pe corda
Urcarea pe coarda a verticalelor se face folosind dispozitivele mecanice
numite blocatoare.
Cele mai utilizate metode de urcare folosesc doua blocatoare, existind
insa si tehnici care folosesc trei blocatoare.
Principiul de urcare consta in culisarea si blocarea alternativa
a blocatoarelor in functie de solicitare.
insusirea tehnicii de urcare se face la exterior, exersind
toate manevrele ce trebuie cunoscute pentru depasirea tuturor obstacolelor
ce pot aparea in subteran (trecerea din urcare in coborire,
pasaje de nod, fractionari, devieri).
Tehnica va fi perfectionata in asa fel incit sa nu duca
la obosirea bratelor, picioarelor, corpului. Acest lucru il vom evita
printr-o buna reglare a:
- harnasamentului;
- lungimii pedalei
si a lonjelor;
- solicitarii
musculare (incepatorii sint tentati sa foloseasca forta bratelor
mai mult decit este necesar).
Vom enumera cu titlu informativ metodele de urcare pe coarda folosite
in lume, urmind a descrie numai metodele cele mai folosite
la noi in tara. Metoda DAD
Cunoscuta si sub denumirea de "Frog" (adica "broasca") este, daca nu cea
mai folosita din lume, in mod sigur cea mai folosita din Europa.
Este o metoda inventata de francezi si foloseste doua blocatoare, unul
la piept, iar celalalt cu miner si pedala pentru picior. Metoda "mersului pe coarda"
Sau dupa denumirea americana "rope walking".
Foarte folosita in America de Nord, pretindu-se foarte bine
pentru avenele cu puturi foarte adinci, largi si surplombante. Este
o metoda foarte rapida si usoara de urcare, insa greoaie in
cazul unor retele cu puturi suprapuse sau cu multe fractionari.
Foloseste trei blocatoare, doua la picioare, unul la umar si, eventual,
o centura de piept prevazuta cu o cutie cu rola pentru a mentine coarda
cit mai aproape de corp. Metoda Jumar Una
din primele metode folosite cu rezultate multumitoare.
Utilizeaza doua blocatoare cu miner, ambele prevazute cu pedala
pentru picior. Metoda Texas
Foloseste doua blocatoare cu miner, cel de sus atasat prin intermediul
unei lonje la ham, lonje ce trece prin carabiniera vestei, iar cel de jos
prevazut cu o pedala. Metoda Mitchell
Asemanatoare metodei Texas, avind insa pedala si la blocatorul
de sus si in plus vesta este prevazuta cu o cutie de piept ("chest
box"). Metoda "camei flotante"
"Floating cam" este o metoda asemanatoare metodei DAD, dar care in
plus foloseste si un blocator de picior.
6.2.1 Metoda DAD
Este metoda cea mai indicata pentru urcarea verticalelor din pesterile
si avenele din tara noastra.
Echipamentul necesar este urmatorul:
- hamul;
- vesta sau centura de piept;
- lonja scurta si lonja lunga;
- blocatorul de piept. Ideal este ca acesta sa fie Croll, insa se pot folosi si blocatoarele Petzl Ascension, Petzl Basic sau Jumar;
- blocatorul cu miner (poignee). Poate fi Petzl Ascension, Basic sau Jumar;
- pedala blocatorului cu miner.
Croll-ul este prins in veriga hamului si in centura de piept, astfel incit sa stea cit mai aproape de corp.
Pentru a putea desface cit mai repede Croll-ul, incomod in pasajele orizontale, este bine ca acesta sa fie prins de centura de piept prin intermediul unei mici verigi rapide.
In blocatorul cu miner este fixata pedala, cu ajutorul unei carabiniere cu surub de care se prinde si lonja lunga. Bucla pedalei trebuie sa fie suficient de larga pentru a putea introduce ambele picioare.
Inaintarea se face impingind blocatorul cu miner, evident in sus, o data cu flexarea picioarelor sau a piciorului, greutatea fiind preluata de Croll. Apoi ne ridicam calcind in pedala, calciiele sa fie cit mai sub sezut, folosindu-ne de forta picioarelor si nu a miinilor!
Pentru a evita ridicarea corzii o data cu blocatorul de piept, acesta va fi tinuta de catre un coechipier sau in lipsa acestuia va fi tinuta pe primii metri cu mina stinga de sub blocatorul pe piept, iar apoi data pe dupa laba piciorului din pedala, in caz ca ne folosim numai de un picior, iar daca ne folosim de amindoua, coarda va fi tinuta intre virfurile picioarelor.
In cazul in care coarda este aproape de perete, vom introduce in pedala un singur picior iar cu celalalt ne vom indeparta de perete, inaintarea facindu-se in acest caz pe o coarda usor oblica,
ceea ce usureaza inaintarea.
6.2.2 Metoda "mersului pe coarda"
Cum spuneam, este o metoda recomandata pentru puturile largi, lungi si nefractionate.
Echipamentul folosit:
- ham;
- centura de piept prevazuta cu cutie de piept cu rola;
- lonja scurta si lonja lunga;
- blocator de umar (Jumar sau Petzl Ascension);
- doua blocatoare de picior (Gibbs, Petzl Basic, Economy TSA sau Aphanicc E.M.S). (Economy TSA si Aphanice E.M.S. sunt blocatoare asemanatoare blocatorului Petzl Basic, Aphanice E.M.S. fiind special conceput pentru a fi montat numai la glezna);
- o pedala pentru blocatorul de genunchi.
Blocatorul de umar este acelasi lucru cu blocatorul cu miner de la metoda DAD; de el se fixeaza lonja lunga.
Unul dintre blocatoarele de picior este fixat prin intermediul unei chingi de glezna unuia dintre picioare, de regula de glezna piciorului mai slab (piciorul drept), iar celalalt in dreptul genunchiului celuilalt picior, fiind prevazut in plus cu o pedala.
Pentru a fi cit mai aproape de coarda, aceasta va fi trecuta prin
cutia de piept.
Inaintarea se face ca si cind am urca pe o scarita.
Daca insa nu exista un coechipier in urma noastra care sa ne tina coarda, vom avea de facut o manevra in plus, respectiv de a ne apleca si a trage coarda prin ultimul blocator.
La aceasta metoda se pot folosi in locul blocatoarelor Gibbs, blocatoarele Bogibbs mult mai usor de montat pe corda datorita unei degajari in corpul blocatorului ce permite acest lucru, dar foarte greu de scos de pe o coarda tensionata.
6.2.3 Trecerea fractionarilor, devierilor si nodurilor; trecerea din
blocatoare in coboritor Fractionarea. Depasirea unei fractionari se face astfel:
- urcam pe coarda pina cind blocatorul cu miner ajunge foarte aproape de
nod, dar NU pina in nod, caci altfel va fi foarte greu de scos
de pe coarda.
in cazul metodei "mersului pe coarda" pina la o distanta
care sa ne permita introducerea lonjei scurte in amaraj;
- folosindu-ne
de pedala, introducem carabiniera lonjei scurte in carabiniera amarajului
sau in bucla nodului, nu in placheta, si scoatem blocatorul
de piept de pe coarda;
- mutam blocatorul
de piept deasupra fractionarii. De retinut ca blocatorul de piept este intotdeauna
primul blocator care se muta pe coarda de deasupra amarajului ;
- se muta apoi
si blocatorul cu miner (sau celelalte blocatoare), avind grija
ca lonja lunga sa nu fie rasucita in jurul corzii pe care tocmai o
parasim;
- se fac citeva
miscari de urcare pina cind coarda preia toata greutatea corpului,
dupa care se scoate lonja scurta din amaraj si se continua urcarea. Devierea
Pentru depasirea unei devieri ordinea operatiilor este urmatoarea:
- urcam pina
cind primul blocator intilneste carabiniera devierii;
- se scoate carabiniera
devierii de pe coarda si se monteaza in urma ultimului blocator. Eventual,
in cazul in care bucla devierii este lunga, si deci greu de recuperat
in cazul scaparii acesteia, vom introduce carabiniera lonjei scurte
in carabiniera devierii;
- se continua urcarea.
Nodul
Pentru depasirea nodului in siguranta trebuie respectate urmatoarele
faze:
- urcam pina
ce primul blocator ajunge pina aproape de nod, dar nu pina la
el;
- prindem carabiniera
lonjei scurte in bucla nodului (daca nodul este accidental si nu poate
fi desfacut, fixam carabiniera pe coarda deasupra nodului);
- trecem primul blocator, cel mai de sus, deasupra nodului; - facem o miscare de inaintare, dupa care trecem deasupra nodului si celelalte blocatoare;
- scoatem lonja
scurta si continuam inaintarea. Trecerea din blocatoare in coboritor
Din anumite motive se pot ivi astfel de situatii si pentru a le putea
face fata trebuie sa cunoastem urmatoarele operatii:
- se monteaza coboritorul
si se imobilizeaza cu o cheie de blocare;
- aducem blocatorul
cu miner cit mai aprope de blocatorul de piept;
- ne ridicam in
pedala, scoatem blocatorul de piept si ne lasam in coboritor;
- scoatem si blocatorul
cu miner, desfacem cheia de blocare si incepem coborirea.
in cazul folosirii metodei "mersului pe coarda" ordinea operatiilor
este urmatoarea:
- se scoate blocatorul
de la genunchi;
- se monteaza coboritorul
si se blocheaza cu o cheie de blocare;
- se scoate blocatorul
de la piept folosind blocatorul de la glezna;
- ne lasam in
coboritor si scoatem si blocatorul de la glezna;
- se desface cheia
de blocare de pe coboritor si se continua rapelul.
6.3 Pendularile in abordarea galeriilor suspendate
Exista cazuri cind trebuie sa abordam anumite galerii care apar
pe parcursul unui put.
Daca peretele nu ne ofera o brina pe care sa putem ajunge la galerie
montind o balustrada, vom aborda-o prin pendulare.
Pentru crearea miscarii de pendul, speologul isi va bloca coboritorul,
apoi se va deplasa cu picioarele pe perete descriind arcuri din ce in
ce mai mari. El va trebui sa controleze miscarile astfel incit
sa nu se dezechilibreze, iar coarda sa nu se frece de perele.
Ca si in cazul fractionarilor decalate, blocarea coboritorului
trebuie facuta putin sub nivelul galeriei pe care dorim sa o abordam.
O data abordata galeria, coboritorul va fi deblocat, fara a elibera
coarda, apoi se va studia daca exista o continuare potentiala.
in imagine sint prezentate citeva variante de echipare
a unui astfel de pasaj.
6.4 Dezechiparea si transportul echipamentului
pe verticala Dupa incheierea unei actiuni de explorare este necesara recuperarea
materialelor folosite la echipare.
Daca totusi dorim sa lasam echipate respectivele verticale, vom avea grija
sa tragem corzile si scaritele de pe puturile cu cascade sau de pe puturile
susceptibile de a deveni active, insa in cazul in care
vrem sa dezechipam, atunci se pune problema transportului pe verticala al
echipamentului.
Sarcina dezechiparii revine ultimului coechipier care urca verticala. Este
recomandat ca dupa ce a dezechipat unul sau doua puturi, acesta sa fie inlocuit
de alt membru al echipei. De asemenea este recomandat ca, daca echiparea
a fost facuta in premiera sau daca pestera respectiva nu are o fisa
tehnica, cel sau cei care au dezechipat, sa nu desfaca de pe coarda nodurile
si echipamentul folosit la amaraje, pentru ca la exterior sa poata fi refacuta
echiparea si astfel intocmita fisa tehnica.
Pentru dezechiparea marilor verticale, cind cantitatea de material
este foarte mare si deci urcarea pe coarda devine foarte obositoare, transportul
echipamentului pe verticala poate fi facut cu ajutorul unui sistem de scripeti
si blocatoare.
Ultimul model de blocator cu miner al firmei Petzl, este prevazut
cu un sistem de scripeti, care diminueaza considerabil efortul ce trebuie
depus in astfel de cazuri, singurul dezavantaj fiind o scadere a ritmului
de inaitare si depasirea cu dificultate a fractionarilor.
6.5 Abordarea verticalelor prin tehnici alpine si metode speciale
Explorarea unei pesteri nu se face numai de sus in jos. De foarte
multe ori verticalele vor trebui abordate si in sens invers.
Pentru a fi posibil acest lucru, speologia explorativa face apel la tehnicile
alpine sau la metode speciale de explorare. 6.5.1 Escalada in pestera
Se disting doua moduri de abordare a verticalelor prin tehnici alpine si
anume urcarea la "liber si urcarea "in artificial”.
Urcarea "la liber" presupune folosirea in exclusivitate a prizelor
naturale, pe cind la urcarea "in artificial" vom folosi si prizele
artificiale (pitoane, scarite, platforma).
Atit tehnica "la liber", cit si cea "in artificial",
presupun folosirea unei metode de asigurare in timpul parcurgerii traseului.
Asigurarea se face prin intermediul unei corzi dinamice, legata direct
de hamul de escalada (si nu prin intermediul unei carabiniere), coarda
ce va fi trecuta prin carabinierele amarajelor pe care "capul de coarda"
(cel care urca primul) le va planta.
Celalalt capat al corzii va fi legat in acelasi fel de secund, el
avind sarcina de a asigura "capul de coarda" si de a realiza comenzile
cerute de acesta. Legarea in coarda
Coarda de asigurare va fi legata prin intermediul nodului opt, nod
ce va fi facut prin urmarire prin "urechile" hamului. Punctul de legare trebuie
sa fie situat deasupra centrului de greutate, acest lucru permitind
un bun echilibru in cazul in care acesta preia greutatea corpului
sau in cazul unei caderi. Asigurarea
Vom folosi intotdeauna pentru asigurare corzi dinamice. Aceste
corzi sint fabricate astfel incit sa poata prelua socul
chiar si in cazul unei caderi de factor 2.
in functie de dificultatea traseului, asigurarea se poate face
cu o coarda sau cu doua semicorzi. in general lungimea unei corzi este
de 40-45 m.
Cel care face avansarea in traseu este capul de coarda. Acesta planteaza
pitoanele, spiturile sau penele pentru asigurare, prinde carabiniera (de
data aceasta fara surub) in acestea si apoi trece coarda prin carabiniere.
Pentru a mari gradul de siguranta, astazi majoritatea cataratorilor folosesc
in locul unei carabiniere, doua carabiniere legate intre ele
prin intermediul unei bucle dinamice din chinga (bucle expres) sau coarda,
de diferite lungimi, una fiind fixata in amaraj iar prin cealalta
este trecuta coarda.
Daca pentru asigurare se folosesc doua semicorzi, acestea vor fi trecute
alternativ prin amaraje.
Sarcina asigurarii capului de coarda revine secundului. Daca acesta se afla in traseu, intr-o regrupare, el trebuie sa fie asigurat prin intermediul unei lonje, sau cu ajutorul nodului cabestan in cel putin doua amaraje, putind face asigurarea cu ajutorul opiului de rapel, cu dispozitivul Stichl, sau mai bine pe o carabiniera cu surub ovala de tip para, de otel sau titan, cu ajutorul nodului semicabestan, sau cel mai bine cu dispozitivul Gri-gri.
Dupa terminarea escaladei, secundul va urca la rindul lui, fiind asigurat in acelasi fel de capul de coarda, recuperind materialele folosite.
Daca lungimea traseului permite, capul de coarda poate echipa verticala
cu o coarda statica,, sarcina secundului fiind mai usoara in acest
caz. Escalada
Vom enumera citeva din regulile ce trebuie respectate in
timpul unei escalade:
- inainte de a incepe escalada, peretele trebuie luminat cit mai bine
- cu ajutorul frontalelor,
eventual cu un proiector pentru a putea fi examinat cu privirea si stabili
traseul optim;
- incercarea
rezistentei prizelor de mina si de picior. Aceasta se face cu mina
sau piciorul si nu cu ciocanul;
- catararea se
face fara smucituri si fara a sari dupa prize;
- respectarea regulei celor trei puncte. in permanenta cataratorul trebuie sa aiba trei
puncte de sprijin pentru trei din membrele sale, in timp ce al patrulea
se afla in miscare;
- escalada se face cu economie de forta. Daca traseul se dovedeste dificil, este preferabil
abandonarea lui si incercarea unei alte variante
- catararea se face
cu picioarele, miinile folosindu-le pentru mentinerea echilibrului.
Desigur exista si exceptii, dar acestea trebuie sa fie cit mai rare;
- escalada se face
pe linia de cea mai mare panta;
- catararea trebuie
sa se adapteze la caracteristicile traseului.
Astfel putem sa depasim un pasaj folosindu-ne de tehnica ramonajului sau
spraitului.
Aceste tehnici se utilizeaza ori de cite ori abordam o diaclaza sau
un horn, cu conditia ca distanta intre pereti sa nu fie mai mare
decit deschiderea bratelor sau mai mica decit latimea corpului.
Ramonajul sau opozitia, il
vom folosi in diaclazele sau hornurile mai strimte, spatele fiind
presat de perete cu ajutorul bratelor si al picioarelor care imping
in peretele opus.
Cind peretii sint ceva mai departati si ramonajul nu este
posibil, vom folosi tehnica spraitului, inaintarea facindu-se
cu picioarele departate, fiecare deplasindu-se pe un perete, miinile
echilibrind miscarea intre cei doi pereti.
De mare utilitate ne sint fisurile care permit introducerea
labei piciorului, palmei sau chiar a bratului, folosind ceea ce se numeste
"cheie de mina sau de picior";
- in timpul
catararii corpul trebuie sa fie departat de stinca - desigur cind
aceasta este posibil - pentru a realiza o mai buna repartizare a
fortelor si o buna vizibilitate.
6.5.2 Catargul si platforma de escalada
Pentru a putea ajunge mai usor si mai repede la galeriile suspendate, pentru
a putea trece peste cascade si pereti verticali, cind roca este friabila
sau fara prize, speologul a apelat la catargul de escalada.
Catargul de escalada se compune din elemente tubulare, pina la
2 m lungime, imbinate cap la cap si care pot da catargului o lungime
de pina la 20 m.
Capatul inferior al catargului este bine fixat pe podeaua pesterii, la capatul
superior avind fixata o scarita si/sau o coarda cu ajutorul careia
se ajunge la locul dorit. Capatul superior se va sprijini pe stinca,
iar daca acest lucru nu este posibil, catargul va avea cabluri de ancoraj.
Transportul catargului pina la locul escaladei nu este intotdeauna
usor, iar punctul ce trebuie atins poate fi la o inaltime mult mai
mare decit lungimea catargului. Pentru a completa aceste neajunsuri
s-a apelat la un nou accesoriu: platforma de escalada.
Platforma de escalada ne permite sa plantam spiturile dintr-o pozitie
relativ comoda, sa inaintam pe pereti absolut verticali si fara
prize, cu inaltimi mai mari de 20 m.
Escaladarea unui perete cu platforma de escalada se face astfel:
- se planteaza pitoanele de asigurare si pitonul de amaraj, apoi se acroseaza; platforma
la piton reglind-o astfel incit sa ia contact cu peretele prin cele trei picioare de sprijin;
- legarea la coarda de asigurare dirijind-o prin carabiniera de la piton si paralel cu
peretele;
- se monteaza scarita alpina in pitonul de amaraj si se trece peste stapied;
- cu ajutorul scaritei se urca pe platforma, se asigura cu lonja si se ia pozitie pe stapied;
- se planteaza pitonul urmator;
- se fixeaza scarita alpina la pitonul nou plantat si se trece in acesta, dezasigurind
in prealabil lonja;
- platforma se recupereaza de la pitonul inferior si se agata la pitonul superior, speologul fiind asigurat in timpul acestei manevre prin intermediul corzii de asigurare;
- se urca pe platforma, se asigura cu lonja si se ia pozitie pe stapied.
Pentru a mari pasul de pitonare la 3 sau 5 metri, platforma poate fi echipata
cu un mic catarg de escalada, confectionat din tronsoane de teava de duraluminiu.
O data ajunsi cu escalada la locul dorit, verticala se echipeaza cu o corada
- daca este cazul - primul care urca recuperind carabinierele prin
care a trecut coarda de asigurare.
