Contrar credintelor incetatenite, pesterile au viata. Conditiile aspre din pestera (intuneric, frig, umezeala) au facut ca unele animale sa se adapteze mediului de viata subteran. Studiul acestor animale ce traiesc in pesteri este unul din obiectele de activitate ale speologiei. Inarmati cu instrumente stiintifice adecvate, cercetatorii studiaza viata acestor animale.
Vietuitoarele intalnite in pesteri pot fi categorisite astfel:
- Trogloxene (plante si animale ajunse accidental in pesteri; de obicei sunt gasite in zona vestibulara: insecte, scorpioni, mici rozatoare, broaste, serpi, soparle)
- Troglofile (plante si animale carora le place pestera ca habitat, dar care o folosesc doar ocazional - pentru reproducere, adapost, hibernare etc; liliecii sunt cel mai bun exemplu de animale troglofile; mai rar mamifere mai mari care cauta culcus: iepuri, vulpi, chiar ursi, sau animale care se aventureaza in pestera uneori pe distante considerabile de la intrare: jderi, care vaneaza lilieci, vidre in pesterile active etc.)
- Troglobionte (plante si animale complet adaptate vietii cavernicole: alge, coleoptere, diptere, arahnide, mici crustacei in apele subterane)
Pentru studiul acetor vietuitoare cercetatorii folosesc diverse metode de investigatie a vietii acestora si adaptarii la mediul de viata subteran.
Aceste metode in mare parte sunt mostenite de la marele om de stiinta Emil Racovita, considerat pe drept cuvant parintele biospeologiei.