Arheologie - Portalul de Speologie al României
Cursuri marketing si management

http://www.exec-edu.ro
English Version
Ajutor
Forum (cool!)
Stiri
Stiinta
Biospeologie
Topografie subterana
Ecospeologie
Protectia pesterilor
Hidrogeologie
Hidrogeologia Haghimasului
Pseudocarst
Cine sunt liliecii?
Arheologie subterana
Pesteri cu gheata
T.S.A
Echipament individual
Echipament colectiv
Parcurgerea cavitatilor
Pregatirea explorarii
Tehnica TSA I
Tehnica TSA II
Fise de echipare
Avene cu gheata
Fun
Wallpapere speo
Cantece la gura sobei
Bancuri speo
Din legendele pesterilor
Povestiri din pesteri
eName.ro
Gazduire Web pe servere din Romania.
Incepand de la 2 eur/luna
www.ename.ro
Utile (for newbies)
Intrebari frecvente
Glosar de termeni
Trucuri si sfaturi utile
Noduri
Viitura
Primul ajutor
Salvaspeo
Omul si pestera
Scara geocronologica
Fotografia in subteran
Speologia hibernala
Multumiri sponsorilor
Bibliografie selectiva
Harta site
Afterhours
Restaurante, cluburi, terase si baruri din Bucuresti. Stiri si cronici despre localuri.
www.afterhours.ro
afterhours.ro



Speologie.ro>>Stiinta>>Arheologie subterana

de Marin Carciumaru

La o suta de ani de la descoperirea celebrului plafon policrom de la Altamira, arheologia româneasca avea sa sarbatoreasca evenimentul prin descoperirea picturilor rupestre din pestera Cuciulat (jud. Salaj, pe DN 1 H, Dej-Jibou, pâna în satul Cuciulat; C.F.R. 400 pâna la halta Cuciulat; la câteva sute de metri de halta, în fosta cariera de exploatare a calcarului).
Pestera Cuciulat era cunoscuta de localnici înca înainte de primul razboi mondial, când începe aici exploatarea calcarului, prin efectuarea unor explozii chiar pe frontul pesterii.
Exploatarea intensiva a calcarului din ultimele decenii avea sa distruga cel putin câteva sute de metri de galerii din prima parte a ei, intrarea în pestera fiind, de altfel, mereu obturata din cauza exploziilor repetate din cariera. În aceste conditii, pestera a fost practic redescoperita în anul 1978, de o echipa de speologi amatori din cadrul Clubului "Emil Racovita", de pe lânga Casa de Cultura a Studentilor "Grigore Preoteasa" din Bucuresti.
Cu ocazia acestei prime cercetari, membrii expeditiei (echipa de explorare speologica era alcatuita din A. Done, F. Cucu, T. Vadeanu, M. Codrescu si Simona Manolescu) au observat, într-una din galeriile pesterii, silueta unui cal, desenata pe o cornisa a plafonului. Poate fara sa realizeze imediat implicatiile descoperirii lor, speologii amatori au avut inspiratia fericita sa faca o prima fotografie micutului calut, ceea ce dovedeste ca, de fapt, nu le-a scapat întru totul sensul desenului respectiv, în eventualitatea în care s-ar fi dovedit autenticitatea si vechimea lui. Diapozitivul în cauza ne-a fost oferit pentru observatii de coordonatorul tehnic al clubului, ing. V. Giurgiu.


La începutul anului urmator, pe data de 30 martie 1979, aveam sa patrundem în pestera în conditii extrem de grele, din cauza unui pachet gros de mâl care· acoperise complet asa-zisa intrare. Mi se alaturasera în aceasta tentativa doi dintre membrii aceluiasi club de speologie, A. Muraru si A. Done. În urma unor eforturi mari, sub o ploaie marunta si deasa, am reusit sa cream un tunel de acces în acest pachet gros de mâl si printre imensii bolovani rezultati din exploziile din cariera, consolidati acum de argila moale. Tot acest sector de la intrare era, în aceste conditii, un drum cotit, asemanator unci cochilii de melc, care ne strângea ca într-un adevarat corset.
Odata depasit acest sector, am ajuns într-o galerie destul de înalta, de circa 2 m, si cu o latime ce, în primii 15 m, variaza între 1,5 si 2 m. Urmeaza apoi o sala larga, cu podeaua în forma de pâlnie spre un put care face legatura cu una din galeriile inferioare ale pesterii. Sala are o lungime de aproximativ 10 m si este fragmentata de o serie de bolovani rezultati din prabusire. Dupa circa 25 m, în care galeria se îngusteaza din nou si tavanul coboara adesea la mai putin de 1,5 m, apare o noua salita, care, chiar daca nu are dimensiunile precedentei, prezinta o importanta deosebita, gentru ca în ea sunt concentrate picturile rupestre. De la aceasta salita, galeria continua înca circa 30 m, de-a lungul unui parcurs destul de anevoios, dupa care se înfunda.
Dimensiunile salii cu picturi sunt modeste: 3,70 m lungime si 2,50 m latime. Delimitarea ei în cadrul galeriei se face mai mult prin coborârea usoara a plafonului, ceea ce imprima spatiului respectiv o oarecare autonomie. Totodata, aceasta cornisa a plafonului te obliga, în momentul în care doresti sa patrunzi în salita, sa înclini corpul în fata. Odata depasit însa acest obstacol, instinctiv ridici capul. Surpriza este extrem de mare pentru ca, în acel moment, apare silueta unui cal, pictata pe o suprafata astfel aleasa, pentru ca privirea sa cada aproape perpendincular si în acest fel imaginea sa poata fi observata în toata plenitudinea ei. Redat monocrom, cu culoarea rosie caramizie, fara nici un contur incizat sau nuantat cu tenta de culoare mai aceentuata, calul din pestera Cuciulat nu depaseste în lungime 24,5 cm si 12,5 cm înaltime.
De la început frapeaza stilul naturalist al reprezentarii, realismul si în parte miscarea în care este surprins calul, sugerând parca oprirea sa brusca din alergare. Gâtul este puternic arcuit, iar picioarele, mai ales cele posterioare, atât cât sunt conturate, lasa impresia ca abia s-au oprit din alergare.
Atunci, aveam sa descoperim ca silueta calului nu este izolata, fiind însotita de nenumarate pete de culoare, dintre care se detasa imaginea unei feline, pictata pe plafonul încaperii, spre mijlocul acesteia.
Felina, în raport cu calul, este mai degradata, conturul sau fiind mai greu de urmarit. Totusi, se poate întrevedea botul scurt, specific felinelor, si ceafa animalului. Urechile, mult mai vizibile, sunt redate atât prin culoarea rosie caramizie, cât si cu câte doua incizii în calcar, în scopul de a le da mai multa profunzime si contur. Picioarele anterioare au suferit cel mai puternic de pe urma proceselor de spalare si degradare de-a lungul timpului. Cu toate acestea, cu un minim efort de imaginatie, se poate intui pozitia întinsa a lor, precum si faptul ca sunt îndepartate unul fata de celalalt. Din acest punct de vedere, ele par în concordanta directa cu jumatatea posterioara, sugerând un animal în atac sau fuga.
În imediata apropiere a felinei din pestera Cuciulat, în partea posterioara a ei, se poate întrezari o mare pata de culoare rosie caramizie, care aminteste, parca, de silueta greoaie a unei fiinte umane. Conturul este foarte estompat, încât autenticitatea ei ramâne îndoielnica. Înaltimea sa ar fi de 51 cm si latimea de ~26 cm.
Într-una din ultimele campanii de cercetare a picturilor de la Cuciulat, am observat, într-o nisa situata în partea stânga a salii cu picturi, o figura ce seamana cu o pasare. Dimensiunile ei sunt de 21/14 cm. Este destul de bizara aceasta aparitie, cu atât mai mult cu cât pasarile sunt slab reprezentate în arta parietala paleolitica. Oricum, ea se înscrie stilistic în aceeasi nota a realismului artei din aceasta perioada, fiind în deplina concordanta cu reprezentarea calului si a felinei.
Destul de incert este capul unui al doilea cal, care, atât cât se poate observa, nu iese nici el din canoanele naturalismului artei parietale paleolitice. Alaturi de aceste reprezentari, mai mult sau mai putin clare, în micuta sala de la Cuciulat exista numeroase alte pete de culoare, carora ne-a fost greu sa le mai gasim forma si sensurile initiale.
Pestera Cuciulat este deci singura descoperita pâna acum în tara noastra care a conservat o pictura în stil naturalist si în maniera realismului paleolitic al artei animaliere specifice acestei perioade. Ea este situata pe valea Somesului, care are, în cadrul Podisului Somesan, rol de hotar între o serie de unitati fizico-geografice mai mici. Asa, de exemplu, în regiunea de care ne ocupam, desparte Culmea Prisnelului si Culmea Boiului (din cadrul Platformei Chioarului), situate în nord, de Prispa Prisloapele, din sud.
Valea Somesului, o vale larga, adesea cu terase întinse, cu debit bogat, adunându-si, prin afluentii ei, apele fie de pe pantele sudice ale Muntilor Rodnei, fie de pe înaltimile Apusenilor, a constituit, desigur, o atractie pentru om din cele mai vechi timpuri. Dupa unirea la Dej a Somesului Mare si Somesului Mic, Valea Somesului se transforma, totodata, într-o larga poarta de legatura între Bazinul Transilvaniei si Câmpia Tisei (din cadrul unitatii mai largi a Câmpiei Panonice). Nu este exclus ca si în preistorie, poate chiar în paleolitic, anumite comunitati umane sa fi pendulat între cele doua unitati fizico-geografice - Câmpia Panonica si Podisul Transilvaniei, tocmai de-a lungul acestei importante artere de legatura.
Aparitia pesterii Cuciulat este legata de existenta terasei de 75 m a Somesului (terasa a IV-a), considerata a se fi format în pleistocenul vechi. Într-un rest al acesteia, care se prezinta ca o terasa în roca, mai exact o terasa sculptata în calcare eocene, apa a sapat, de-a lungul miilor de ani, galeriile acestei pesteri; ce mai târziu avea sa serveasca omului ca adapost, loc de manifestare a primelor senzatii si simtaminte artistice si, poate, dupa cum vom vedea, ca lacas cu functiuni mult mai complexe, cu o puternica nuanta spirituala.
Asa cum am amintit, pestera Cuciulat a fost puternic afectata de exploatarea calcarului într-o cariera foarte extinsa în ultimele decenii. Unul din fronturile de exploatare a calcarului, dezvoltându-se chiar pe axul pesterii, a distrus cel putin câteva sute de metri de galerii din prima ei parte. Se pare, dupa spusele localnicilor, ca pestera prezenta, în apropierea intrarii, o sala destul de mare, în care nu este exclus sa fi existat o locuire paleolitica, ca în majoritatea pesterilor cu astfel de spatii largi aproape de intrare. Din pacate, asupra acestui aspect nu putem avea nici o certitudine, o imagine initiala a pesterii fiind practic irecuperabila, în masura în care exploziile din cariera nu au lasat nici o speranta, privându-ne, poate, de cel mai serios argument stiintific, atunci când discutam despre cronologia picturilor rupestre din aceasta pestera [...].
Sistemul carstic de la Cuciulat se dezvolta deci pe trei niveluri: galeria fosila (pe care am descris-o si de-a lungul careia se gaseste sala cu picturi), care ramâne uscata chiar la cele mai mari inundatii; galeria subfosila, în care nu patrunde apa decât foarte rar; galeria activa, prin care cursul de apa este permanent.
Urmele unui vechi râu subteran se observa chiar si în galeria fosila, printre acumularile de pietre si blocurile mari desprinse din plafonul pesterii sesizându-se cursul sau de altadata. Singurul loc din galeria superioara în care nu mai poate fi observat este în interiorul salii cu picturi. Aici, blocurile de calcar par astfel dispuse, chiar aranjate, pentru a crea o suprafata de calcare cu oarecare stabilitate si, în acelasi timp, prin dispunerea lor pe podea, pentru a da posibilitatea de a ajunge la plafonul pesterii. Daca acesti bolovani nu ar exista în sala cu picturi, un om de statura medie nu ar putea sa ajunga la tavan.
Culoarea rosie caramizie a picturilor a fost obtinuta dintr-o argila bogata în oxizi de fier. Un bulgare de argila de acest fel a fost gasit între actuala intrare si sala pictata. Vopseaua este bine fixata, aproape pretutindeni acoperita cu o crusta subtire de calcit curat, ceea ce îi confera si mai multa stabilitate.
Analiza chimica a vopselei, extrasa de pe o bucata de calcar cu o alveolare usoara, gasita pe blocurile care acopera podeaua si care nu este exclus sa fi folosit ca suport al vopselei pentru pictorul paleolitic, a dat rezultate interesante. Paralel, a fost efectuata analiza chimica a bulgarului de argila si a unei bucati de ocru (rosu aprins), descoperita într-un strat neolitic din bine cunoscuta statiune de la Cascioarele (jud. Calarasi).
Analiza chimica a vopselei din pestera Cuciulat releva continutul mare de Fe2O3 (13,17%), cel care a imprimat picturii, în mod sigur, culoarea rosie caramizie. Nu trebuie sa surprinda procentele ridicate de CaO (30,66%), deoarece vopseaua este întinsa pe calcar, iar, atunci când a fost prelevata proba pentru analiza chimica, implicit s-a colectat si ceva din stratul superficial al calcarului. Mai curioase par a fi pierderile la calcinare (24,40), în care nu este exclus sa fie cuprinse si eventualele substante folosite ca liant al vopselei.
În ceea ce priveste argila colectata din galeria fosila, continutul ei în Fe2O3 este aproape dublu (24,33%) în raport cu cel al vopselei; trebuie sa se tina seama însa ca, în cazul ei, CaO si pierderile la calcinare sunt extrem de scazute si, prin urmare, celelalte elemente se prezinta în procente mai ridicate.
Este usor de observat asemanarea procentuala, cel putin în privinta hidroxidului de fier, între argila de la Cuciulat si bucata de ocru de la Cascioarele. De altfel, aceasta asemanare este normala, întrucât ocrul este mai apropiat, prin structura sa, de starea naturala a materiei prime. Ocrul probabil ca îsi schimba compozitia prin folosire, când i se adauga diferite ingrediente pentru fixarea pe suprafata care se vopseste.

Adaptare dupa editia de baza: Marin Carciumaru, Marturii ale artei rupestre preistorice în România, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987.


Cool section!
Cave and nature free wallpapers
easy to download
Nou! Speologie interactiva!
Parerea ta conteaza
Speologie.ro/forum
Wildescapes
programe de teambuilding deosebite
Rhinolophus | SRSC | FRS | ISER Cluj | Salvaeco | Termeni si conditii | Publicitate | Masina de carotat | Fotoreportaj | SNS | Camere Video | TAK | Zerocalorii