Omul si pestera - Portalul de Speologie al României
Cursuri marketing si management

http://www.exec-edu.ro
English Version
Ajutor
Forum (cool!)
Stiri
Stiinta
Biospeologie
Topografie subterana
Ecospeologie
Protectia pesterilor
Hidrogeologie
Hidrogeologia Haghimasului
Pseudocarst
Cine sunt liliecii?
Arheologie subterana
Pesteri cu gheata
T.S.A
Echipament individual
Echipament colectiv
Parcurgerea cavitatilor
Pregatirea explorarii
Tehnica TSA I
Tehnica TSA II
Fise de echipare
Avene cu gheata
Fun
Wallpapere speo
Cantece la gura sobei
Bancuri speo
Din legendele pesterilor
Povestiri din pesteri
eName.ro
Gazduire Web pe servere din Romania.
Incepand de la 2 eur/luna
www.ename.ro
Utile (for newbies)
Intrebari frecvente
Glosar de termeni
Trucuri si sfaturi utile
Noduri
Viitura
Primul ajutor
Salvaspeo
Omul si pestera
Scara geocronologica
Fotografia in subteran
Speologia hibernala
Multumiri sponsorilor
Bibliografie selectiva
Harta site
Afterhours
Restaurante, cluburi, terase si baruri din Bucuresti. Stiri si cronici despre localuri.
www.afterhours.ro
afterhours.ro



Speologie.ro>>TSA>>Omul si pestera
- adaptare dupa G. Marbach - Techniques de la speleologie alpine

Functionarea musculaturii

Efortul depus in subteran antreneaza un mare numar de muschi, facand sa alterneze eforturile prelungite de intensitate medie cu eforturile intensive dar de scurta durata: speologia este un sport complet. Dozarea energiei utilizate intr-o explorare speologica este necesara ca urmare a existentei doi factori agravanti: umiditatea si frigul.
Un muschi este compus din mii de fibre musculare, ce contin niste filamente contractile de grosimi microscopice. Contractia realizate de aceste filamente se transpune in contractia muschiului, care se realizeaza cu consum de energie sub comanda unui influx nervos.
Energia in cauza este furnizata de degradarea unei molecule speciale denumite adezintrifosfat, degradare ce are loc in etape si care degaja energie. In final, compusii finali de reactie sunt acidul fosforic, dioxidul de carbon, apa si energie. Energia eliberata din legaturile moleculei de adezintrifosfat (ATP) apare sub forma de lucru mecanic (contractia musculara propriu-zisa), restul fiind disipata sub forma de caldura.
Mecanismele refacerii moleculei de ATP sunt de doua feluri: cele care folosesc oxigenul atmosferic, denumite si aerobe si cele ce pot reface aceasta molecula in lipsa oxigenului.

Functionarea musculaturii in regim anaerob

Mecanismele anaerobe sunt:


- degradarea fosfagenului muscular, reactie ce intra in functiune imediat dupa epuizarea ATP-ului din muschi. Acest mecanism este cel care permite intensitatea maxima a contractiei, corespunzand eforturilor intense si de scurta durata, de tip "exploziv", rar intalnit in speologie
- degradarea anaeroba a glicogenului, care prin descompunere elibereaza acid piruvic si hidrogen, reactie ce se desfasoara cu eliberare de energie. In absenta oxigenului, aceste doua substante se combina formand acidul lactic, cel responsabil pentru durerile musculare si care este toxic pentru organism. In plus, acidul piruvic consumat in aceasta reactie nu mai este disponibil pentru degradarea cu eliberare de energie, randamentul energetic al glicolizei anaerobe reprezinta doar o treime din randamentul maxim ce se poate obtine in regim aerob. Procesul de glicoliza anaeroba e declansata tot de scaderea concentratiei de ATP din musculatura in cursul efortului, dar se declanseaza la interval de cateva secunde si nu poate asigura decat 60% din intensitatea maxima a contractiei, datorita cantitatii mici de glicogen stocata la nivelul ficatului. Acest proces dureaza doar cateva minute, apoi glicogenul se consuma, pentru refacerea acestuia organismul avand nevoie de un timp de repaos de 5-8 ore cuprinzand somnul si o masa echilibrata.
Aceste doua mecanisme corespund situatiilor de efort intens si de scurta durata, cum ar fi urcarea rapida a unui put sau depasirea unei stramtori dificile.

Functionarea musculaturii in regim aerob

Daca efortul se dozeaza in timp, organismul va pune la lucru mecanisme mult mai elaborate si mai eficiente:
- glicoliza in regim aerob. Acest mecanism descompune acidul piruvic complet, eliberand de trei ori mai multa energie decat in cazul glicolizei anaerobe. Procesul se declanseaza cu o intarziere de cateva secunde. Daca intensitatea contractiei nu depaseste 40% din maximul posibil, efortul poate fi prestat gratie acestui mecanism timp de cateva ore.
- Arderea lipidelor. Acest proces se declanseaza si mai lent decat glicoliza aeroba, dar, avand in vedere rezervele considerabile de grasimi din organism, capacitatea sa este practic nelimitata in timp. Aceasta ardere implica insa prezenta glucozei, care este de fapt factorul limitativ. Cu toate acestea, intensitatea contractiei musculare nu poate atinge decat 25% din capacitatea maxima. Acest tip de efort corespunde in subteran de exemplu mersului normal in galerie. Acesta este regimul de anduranta, deosebit de regimul de rezistenta explicat mai sus.
De aceea, capacitatea de a presta eforturi de lunga durata corespunde regimului de anduranta si este direct legata de capacitatea muschilor de a utiliza cantitati mari de oxigen. Cand cantitatea de oxigen ce poate trece in sange atinge pragul maxim, moment in care arderea lipidelor si a glicogenului nu mai sunt suficiente si procesele anaerobe incep sa suplineasca deficitul. Aceasta intensitate in regim anaerob nu poate fi mentinuta mai mult de cateva minute, dupa care survin rapid oboseala si apoi epuizarea.

Regimul de inaintare

In timpul inaintarii trebuie evitat pe cat posibil trecerea de la regimul de anduranta, cand ritmul cardiac nu depaseste 140 de batai pe minut, de regimul de rezistenta, cand ritmul cardiac se accelereaza, simpla ventilatie pulmonara nu mai e suficienta, apare o senzatie de sufocare si nu mai putem schimba decat cuvinte scurte.
La inceputul turei vom merge incet, deoarece aceste mecanisme anaerobe se declanseaza cu o oarecare intarziere. Un demaraj prea rapid in explorare duce la trecerea in regim de rezistenta, rispindu-se astfel energie pretioasa, iar daca vom forta fara o incalzire si o dozare treptata a efortului, febra musculara ne va afecta rapid randamentul.
Un ultim aspect: ritmul de inaintare al echipei este egal cu cel al celui mai slab din echipa si nu cu al celui mai puternic, pentru ca echipa sa fie cat mai omogena.

Nevoia de apa

Apa reprezinta peste 70% din greutatea corpului uman, avand un rol indispensabil in functionarea acestuia. Una din functiile cele mai importante indeplinite de apa este termoreglarea, adica mentinerea temperaturiii corporale.
Corpul uman are temperatura constanta de 37 de grade. Aceasta calitate ii permite omului sa efectueze diverse activitati independent de natura mediului. Pe de alta parte, organismul nu poate functiona decat intre niste limite ale temperaturii centrale (30-43 de grade Celsius), pentru mentinerea careia este necesar un consum serios de energie, prin mecanisme regulatoare complexe.
In subteran, datorita activitatii fizice intense, corpul se incalzeste. Procesele de lupta impotriva incalzirii sunt ajustari ale circulatiei sanguine (vasodilatatia la nivelul pielii) sau transpiratia, prin evaporarea careia corpul pierde caldura. Corpul omenesc poate sa transpire pana la 800 ml pe ora, dar transpiratia este eficace daca si evaporarea este posibila.
In mediul subteran acest lucru este mai dificil: speologii sunt imbracati cu minim doua randuri de haine (subcombinezon si combinezon), iar umiditatea din aer de cele mai multe ori este aproape de saturatie.
De aceea, inaintarea nu trebuie sa se faca prea rapid, pentru a se diminua productia de caldura.Evacuarea caldurii trebuie facuta prin ventilatie: descheiati-va costumul ori de cate ori este posibil si in special in timpul pauzelor. Micile plimbari vor accelera uscarea lenjeriei de corp. Reimbracati combinezonul la primul frison.

Nevoile alimentare

Igiena alimentara este un tot, corespunzand unui regim de viata si influentand sanatatea si posibilitatile noastre fizice.
O alimentatie echilibrata este absolut necesara in proximitatea mediului subteran. Specialistii recomanda ca o ratie zilnica sa fie alcatuita din:
- jumatate glucide
- o treime lipide
- restul proteine
- nu trebuie sa lipseasca saruri minerale, vitamine, apa
Cateva sfaturi practice pentru alimentatia in mediul subteran:
Pentru o explorare de o zi, trebuie sa mancam corect seara si dimineata dinaintea turei. In acelasi timp, nu vom intra in subteran imediat dupa o masa copioasa, deoarece digestia afecteaza o parte din circulatia sanguina.
Pentru o explorare de lunga durata, alimentatia trebuie sa fie echilibrata si sa compenseze pierderile. Prin transpiratie, se pierd saruri minerale: calciu, potasiu, magneziu, sodiu si apa. Pentru refacerea concentratiei de saruri de la masa nu trebuie sa lipseasca prosusele lactate si sarea. Laptele condensat sau supele au avantajul de a absorbi apa fara a afecta echilibrul electrolitic.
Mesele deci vor trebui sa cuprinda alimente consistente, dar si lichide calde si dulci pentru refacerea glicogenului: lapte condensat, supe, dulciuri (fructe uscate, gem, ciocolata, glucoza care se absoarbe direct la nivel gastric), unt, paine, salam sau carnaciori etc. Painea are o compozitie remarcabila in ceea ce priveste proportia lipide/glucide/proteine. Vom alege painea de secara sau painea integrala avand in vedere aportul lor sporit in vitamine si proteine dar si densitatea lor sporita.
Alimentele trebuie pastrate corespunzator. Alimentele deshidratate (bogate in nutrienti si usor de transportat) pot fi pastrate in folii de plastic lipite sau in ambalajele lor originale (poleiala), in special pentru alimentele cu continut de grasimi.
In cazul bivuacurilor, este indicata pastrarea alimentelor in portii pentru fiecare masa. Mesele trebuie sa pastreze pe cat posibil ritmul meselor luate in mod obisnuit la suprafata, pentru a nu peturba ritmul circadian al organismului. Micul dejun trebuie sa fie mai consistent, datorita efortului ce va urma peste zi, iar de la fiecare masa nu trebuie sa lipseasca o bautura sau o mancare calda. Intre mese, in specil in timpul turelor, putem rontai ciocolata, glucoza alimentara, fructe uscate sau alte dulciuri pentru refacerea rapida a glicemiei si a rezervei de glicogen la nivel hepatic.
Nu in ultimul rand, este bine sa pastram o rezerva de lapte condensat, doua plicuri de supa si o paine pentru situatii neprevazute ce pot prelungi neasteptat sederea noastra in subteran. Greutatea redusa a acestora nu ne va impiedica prea mult in inaintarea obisnuita, dar va fi de un real folos daca tura se prelungeste, ajutandu-ne sa trecem mai usor peste acest impas.
In subteran este contraindicata folosirea stimulentelor (anabolizante, amfetamine etc). Aceste produse, chiar daca permit o crestere provizorie a nivelului performantelor, produc mai apoi perturbari ale mecanismelor hormonale sau ale metabolismului intrucat ele determina o depasire artificiala a barierei oboselii. Efectele pe termen lung ale acestor substante scad randamentul si sanatatea speologului amator de performante temporare.
De asemenea, alcoolul etilic are un efect pozitiv nul asupra aportului caloric. Desi dau aparenta senzatie de incalzire, desfacerea moleculei de alcool etilic la nivel hepatic consuma tot atata energie cat se produce. In plus eforia specifica si scaderea capacitatii de reactie a organismului la stimuli favorizeaza accidentarile pe trasee unde deplasarea nu ar trebui sa faca probleme in mod obisnuit.

Oboseala

Oboseala este legata de epuizarea rezervelor de energie intramusculara si de insuficienta circulatiei sanguine, responsabila de transportul glucidelor, lipidelor si oxigenului necesar. Ea corespunde in acelasi timp unei diminuari a cantitatii de hormoni din sange, care au rolul de a interveni in metabolism si de a regla refacerea rezervelor. Totodata, oboseala corespunde pierderilor in electroliti, a sarii si acumularii de toxine in muschi si sange: acid lactic, acid piruvic, acid uric, uree.
Primele manifestari ale oboselii se prezinta ca neconcordante motrice insotite de greseli in aprecierea situatiilor, greseli datorate unei diminuari a atentiei si care pot conduce, in final, la accidente.
Oboseala este un semnal de alarma, care necesita imprios o scurta oprire pentru refacerea functiilor organice. Din punct de vedere fiziologic, oboseala se incadreaza deci intre situatia unui deficit de energie si refacerea rezervelor.

Epuizarea

Epuizarea survine la scurt timp dupa instalarea oboselii. Fara sa le fi sesizat sau fara sa se fi putut opri la primele semne de oboseala, organismul prezinta in continuare nereguli din ce in ce mai grave in functionare care il conduc in continuare spre moarte. Epuizarea participa la majoritatea accidentelor speologice si apare strans legata de trei fenomene:
- Deshidratarea. Doi factori conjugati sunt responsabili pentru aceasta: cresterea activitatii urinare si transpiratia abundenta. Pierderea de apa prin ambele fenomene este insotita de pierdere de saruri, transpiratia continand 4 g de sare la litru, iar debitul transpiratiei poate fi si de 800 ml pe ora. In conditiile parcurgerii unei cavitati, deshidratarea nu mai este simtita ca la exterior datorita umiditatii. Deshidratarea are consecinte nefaste asupra randamentului muscular, in masura direct proportionala, apa fiind un reactiv important in contractia musculara. Simptomele sunt: instabilitate emotionala, oboseala accentuata, apatie, mers ezitant. Doar consumul de apa nu este suficient, deoarece pierderea de saruri nu este compensata. Vor urma crampe musculare din ce in ce mai dureroase, apoi stari de voma care vor accentua pierderile de saruri. In final, deficitul de apa si saruri va produce un blocaj la nivel renal care va declansa o criza acuta de uremie.
- Hipoglicemia. Doza obisnuita de glucoza in sange este de aproximativ 1g/litru. In urma efortului sustinut, glicemia scade din ce in ce mai mult, iar mecanismele de refacere (neoglicogeneza) consuma din rezervele proteice care trebuie imediat recuperate. Cand glicemia scade sub 0,5 g/litru, se instaleaza hipoglicemia care provoaca tulburari grave: sudori reci, stare generala de rau si in final pierderea cunostintei.
- Hipotermia. Purtarea hainelor adecvate este de obicei suficienta in lupta impotriva frigului. Datorita transpiratiei abundente insa, rolul hainelor scade treptat. Lupta organismului cu frigul se realizeaza prin mai multe mecanisme: vasoconstrictia la nivelul pielii, ceea ce induce la degete inghetate si stare generala neplacuta sau prin producere de caldura la nivel intramuscular sau prin frisoane. Cand rezervele de energie scad si organismul nu mai poate asigura temperatura centrala in limite normale, simptomele de hipotermie isi fac aparitia: somnolenta, mersul impleticit, paloarea, letargia, comportamentul neobisnuit. Cand temperatura centrala scade sub 35 de grade, functiile psihologice se degradeaza, ca de altfel si dorinta de supravietuire. In jurul temperaturii de 31 de grade Celsius se produce pierderea conostintei. Respiratia este foarte lenta iar dioxidul de carbon se concentreaza in sange. In final, tulburarile ritmului cardiac duc la moarte.
Speologii trebuie sa cunoasca ceea ce trebuie sa fac in prezenta unui epuizat.
Un epuizat este livid, amorf, nu-l doare nimic, nu ii e nici foame nici sete, doarme de-a-n-picioarelea. Viata sa depinde de un fir, fir pe care il tineti in mana.. Eopuizatului I se va scoate combinezonul si va fi asezat in pozitia "broastei testoase" dupa ce a fost izolat termic fata de sol. I se vor administra alimente calde, eventual in doze mici daca refuza hrana. Anuntati de urgenta o echipa salvaspeo deoarece va avea nevoie de perfuzie cu glucoza efectuata de catre un medic.
De aceea este mult mai simplu sa prevenim epuizarea decat sa luptam contra ei. Fiecare speolog trebuie sa-si cunoasca limitele sale fizice si sa-si ingrijeasca alimentatia inainte si dupa explorare. El trebuie sa-si aprecieze potentialul si sa se opreasca la timp, daca sesizati aparitia unuia din semnalele de alarma prezentate mai sus.
Daca nu cunoasteti cavitatea informati-va din timp asupra ei. Plecati in tura doar odihnit si in forma.In cazul unei afectiuni, convalescenta, conditie fizica slaba, oboseala cat de mica, este preferabil sa nu intrati. Ramaneti afara, pentru ca sunteti mai in siguranta. Nu dcedati in fata rasetelor echipei, incurajarilor false sau a glumelor proaste. Ironia din cabana nu a ucis pe nimeni!
La randul lui, seful de tura trebuie sa cunoasca starea fiecarui component al echipei si sa aprecieze just sansele in cazul tuturor participantilor. El poate decide intrarea in pestera sau intoarcerea de la jumatatea traseului inainte de producerea unui accident.

Cool section!
Cave and nature free wallpapers
easy to download
Nou! Speologie interactiva!
Parerea ta conteaza
Speologie.ro/forum
Wildescapes
programe de teambuilding deosebite
Rhinolophus | SRSC | FRS | ISER Cluj | Salvaeco | Termeni si conditii | Publicitate | Masina de carotat | Fotoreportaj | SNS | Camere Video | TAK | Zerocalorii