Tehnica TSA - Portalul de Speologie al României
Cursuri marketing si management

http://www.exec-edu.ro
English Version
Ajutor
Forum (cool!)
Stiri
Stiinta
Biospeologie
Topografie subterana
Ecospeologie
Protectia pesterilor
Hidrogeologie
Hidrogeologia Haghimasului
Pseudocarst
Cine sunt liliecii?
Arheologie subterana
Pesteri cu gheata
T.S.A
Echipament individual
Echipament colectiv
Parcurgerea cavitatilor
Pregatirea explorarii
Tehnica TSA I
Tehnica TSA II
Fise de echipare
Avene cu gheata
Fun
Wallpapere speo
Cantece la gura sobei
Bancuri speo
Din legendele pesterilor
Povestiri din pesteri
eName.ro
Gazduire Web pe servere din Romania.
Incepand de la 2 eur/luna
www.ename.ro
Utile (for newbies)
Intrebari frecvente
Glosar de termeni
Trucuri si sfaturi utile
Noduri
Viitura
Primul ajutor
Salvaspeo
Omul si pestera
Scara geocronologica
Fotografia in subteran
Speologia hibernala
Multumiri sponsorilor
Bibliografie selectiva
Harta site
Afterhours
Restaurante, cluburi, terase si baruri din Bucuresti. Stiri si cronici despre localuri.
www.afterhours.ro
afterhours.ro



Speologie.ro>>TSA>>Tehnica TSA I
Tehnici de echipare
de Viorel Lascu, Andrei Posmosanu

AMARAJELE

Amarajele sint punctele de plecare in echiparea verticalelor, sint puncte de siguranta maxima, sint legaturi care garanteaza viata. Deci de felul cum si unde le facem este de o importanta majora.
Sint de retinut citeva lucruri de baza in privinta amararii si a amarajelor: - nu vom face niciodata amararea intr-un singur punct (cu exceptia amarajelor naturale asupra carora nu avem nicicea mai mica indoiala). Vom avea intotdeauna cel putin doua puncte de amarare: unul principal - in care se exercita direct tractiunea - si unul secundar - care preia solicitarea in cazul cedarii celui principal, dar care este la fel de important;
- in cazul amarajelor in Y este imperios necesar ca unghiul format de ramurile buclei sa nu depaseasca 120°, cind folosim inele sau amaraje naturale, si sa nu depaseasca 90°, cind folosim plachete rasucite;
- executarea amarajelor sa fie facuta in asa fel incit sa fie evitate cazurile de frecare a corzii de pereti;
- la amaraje vor fi folosite numai carabiniere cu surub sau verigi, un rol important avand modul de introducere a acestora in placheta, spit etc., respectiv surubul sa se infileteze spre baza verticalei si sa nu se rezeme pe perele.
Ca puncte de amarare vom distinge: amaraje naturale (copaci, colturi de stinca, clepsidre, blocuri de stanca, formatiuni stalacmitice, coloane etc.) si amaraje artificiale (pitoanele clasice sau cu expansiune).


4.1 Amarajele naturale
Vom profita intotdeauna de prezenta amarajelor naturale, avind insa grija sa respectam cele mentionate mai sus, precum si citeva particularitati.
Copacii, folositi ca amaraje trebuie sa fie bine fixati in sol si suficient de rezistenti. Coarda amarata se va infasura in jurul trunchiului in doua spire astfel incit sa mareasca suprafata de contact sau sa formeze un nod cabestan, legarea facindu-se cu nodul opt prin urmarire. Legarea se mai poate face si cu ajutorul unei bucle de chinga sau coarda si a unei carabiniere cu surub.
Colturile de stinca ne sint deseori la indemina ca element de amarare , inainte de a le folosi vom verifica daca sint compacte si sa nu prezinte pericolul de desprindere.
Muchiile taioase vor fi tocite prin lovituri usoare si repetate cu ciocanul avind grija sa nu afectam compactitatea stincii.
Este de preferat echiparea coltului de stinca cu o bucla si nu prinderea directa a corzii, coarda uzindu-se in aceste amaraje este mai greu de inlocuit decit o bucla de chinga. Bucla va trebui sa fie suficient de larga pentru ca la solicitare sa nu apara fenomenul de supratensionare. De asemenea vom avea mare grija ca bucla sa solicite coltul la baza acestuia fara a prezenta pericolul iesirii de pe colt. Clepsidrele prezinta o mai mare siguranta decit colturile de stinca, neexistind nici pericolul iesirii buclei din amaraj. Si acest tip de amaraj trebuie verificat inainte de folosire.
Echiparea unei clepsidre se face cu ajutorul unei bucle si a unei carabiniere cu surub (). Blocurile de stinca este recomandabil sa fie evitate, chiar si cele mai mari pot fi intr-un echilibru precar si o simpla solicitare le poate pune in miscare
Stalacmitele si coloanele sint de asemenea mai putin indicate pentru amaraje, ele fiind usor forfecate la solicitare, compactitatea lor fiind mai redusa decit a colturilor de stinca (fiind formate prin depunere de calcita, care e mai moale decit calcarul). De asemenea ele se desprind foarte usor atunci cind s-au dezvoltat pe un strat de argila .

4.2 Amarajele artificiale

Spre deosebire de cele naturale prezinta avantajul unei plasari optime si sigure.
Vom folosi intotdeauna ca amaraj principal un amaraj artificial sigur.
Executarea punctelor de amarare artificiale va trebui sa se faca cu mare atentie, functie de calitatea rocii, optindu-se pentru cea mai buna varianta. Niciodata nu ne vom increde intr-un singur punct de amarare, oricat de sigur ne-ar parea. El va fi obligatoriu dublat.
4.2.1 Pitoanele clasice.
Pitoanele clasice pot fi plantate acolo unde roca ne permite, adica acolo unde prezinta fisuri. Fisura va fi aleasa astfel incit lama pitonului sa poata fi introdusa cu mina 1/3 din lungimea ei, la cele din otel moale si 2/3, la cele din otel dur.
Baterea pitonului se face prin lovituri tari si ritmice de ciocan. in timpul baterii, sunetul de gol precum si largirea fisurii, ne avertizeaza asupra pericolului de desprindere a rocii. Daca pitonul intra usor, vom apela la un piton cu lama mai lunga, pitoanele profilate fiind de mare utilitate in astfel de cazuri, iar daca intra prea putin, la unul cu lama mai scurta sau mai subtire.
Pitonul va fi astfel introdus incit urechea sa se sprijine pe stinca. Acest lucru trebuie realizat pentru ca solicitarea sa se exercite cit mai aproape stinca si nu printr-o pirghie periculoasa, care sub sarcina poate duce la ruperea sau smulgerea pitonului.
Pitoanele mai lungi vor fi indoite , avind insa grija sa mai putem introduce carabiniera prin urechea lor. Daca pitoanele sunt din otel dur si nu se pot indoi, le vom echipa cu o bucla.
La baterea pitoanelor clasice se va tine cont de faptul ca pitoanele longitudinale tin mai bine in fisuri orizontale, iar cele transversale in fisuri verticale. Aceasta datorita aparitiei unui moment suplimentar in piton, care nu numai ca-l intepeneste mai bine, dar da nastere si unei reactiuni opuse solicitarii.
Daca totusi vom folosi un piton longitudinal intr-o fisura verticala, vom avea grija ca fisura sa fie inchisa deasupra pilonului, nepermitindu-i astfel sa basculeze sub sarcina. E de preferat sa utilizam, pe cit posibil, pitoane transversale sau profilate si din otel dur.

4.2.2 Pitoanele cu expansiune sau spiturile.

Punctele de amaraj cu spituri sint cele mai folosite in speologie. Ele prezinta posibilitatea unui amplasament optim si o siguranta sporita (atunci cind sint plantate corect).
Plantarea spitului presupune: alegerea si pregatirea locului de plantare, forarea orificiului, expandarea si fixarea plachetei.
Locul de plantare trebuie ales astfel incit: - roca sa fie sanatoasa; - suprafata sa fie lipsita de argila, pojghita de calcit, caz in care trebuie indepartate; - roca sa nu fie fisurata; batind cu ciocanul in ea sa sune a plin si nu dogit; - sa se evite proeminentele si scurgerile parietale; - suprafata plachetei sa se aseze pe planul rocii; - sa nu fie posibila frecarea corzii sau buclei de stinca.
Forarea orificiului se face cu dalta, pentru pitoanele cu expansiune de tip nit si cu corpul autoforant, insurubat in tamponor, la cele autoforante. Trebuie amintit aici ca pitoanele cu expansiune de tip nit sint depasite, cele autoforante fiind mult mai practice si la care ne vom referi in mod special in cele ce urmeaza.
La forarea orificiului trebuie ca: - axa orificiului sa fie perpendiculara pe suprafata stincii; - pilnia ce se formeaza la inceputul forarii sa fie cit mai mica; - lovirea tamponorului sa se faca prin lovituri scurte si rapide, rotind minerul cit mai des; - sfarimiturile de roca din orificiu sa fie inlaturate prin suflare, preferabil cu garoul pentru a evita intrarea prafului in ochi; - interiorul corpului forant se curata prin lovirea cu ciocanul in capul tamponorului; - in momentul in care auzim un sunet dogit in timpul forarii, sintem avertizati ca roca e fisurata, situatie in care trebui sa schimbam locul de plantare; - adincimea orificiului sa fie cu 1-2 mm mai mare decit corpul spitului. Daca roca este mai moale, adincimea va fi egala cu lungimea corpului de forare.
Pentru operatia de expandare, mai intii trebui sa introducem conul in capatul crestat al spitului, intepenindu-1 usor ca sa nu cada, apoi se va introduce in orificiul forat in stinca. Expandarea se va face lovind puternic capul tamponorului, dar nu violent, pina cind spitul este complet introdus. Dupa efectuarea acestei operatiuni vom desuruba tamponorul si vom monta placheta sau inelul cu ajutorul unui surub (obligatoriu surubul sa fie marcat cu insemnul "8.8"). Surubul va fi strins moderat cu o cheie de 13. Pitonul de tip nit vom avea grija sa-l introducem prin placheta inainte de a-1 expanda.
Expandarea se face prin batere in capul nitului pina la stringerea plachetei intre nit si roca.
Dupa expandare vom urmari ca: - spitul sa nu se miste sau sa iasa din orificiu. Daca acest lucru se va intimpla, inseamna ca nu s-a produs expandarea, cauzele putind fi: roca prea moale, ruperea transversala a spitului in zona conului, conul are o conicitate prea mica pentru a putea produce expandarea; - placheta sa se aseze uniform pe suprafata stincii.
Amarajul il vom face in plachete numai prin intermediul unei carabiniere cu surub sau a unei verigi. Inelele, simetrice sau asimetrice, si unele plachete speciale (clown-urile) permit renuntarea la carabiniera sau veriga, ele permitind ancorarea directa a corzii. Acestea mai au un mare avantaj: cel al posibilitatii amararii in surplombe sau chiar, in cazuri foarte speciale, in tavan. Rezistentele spiturilor difera in functie de modul de plantare intr-o roca dura. Acestea au fost supuse unei sarcini ce actiona paralel cu stinca. Intr-o roca moale rezistenta lor se reduce de circa trei ori, drept urmare se recomanda folosirea spituriior cu dubla expansiune. Se recomanda, de asemenea, evitarea plantarii spituriior in draperiile parietale (scurgerile parietale).
Trusa de spituri
Este un saculet special confectionat pentru a tine la un loc toate cele necesare plantarii spiturilor: - spiturile; - conurile; - tamponorul; - cheia de 13; - ciocanul; - garoul pentru suflarea gaurilor; - plachetele.
Vom mentiona in incheiere ca se pot utiliza pentru forarea gaurilor masini de perforat (Hilti, Bosch), care functioneaza pe baza de acumulatori si care reduc substantial timpul de forare, insa finisarea gaurii si expandarea spitului se fac tot cu tamponorul.
TEHNICI DE ECHIPARE
Pentru a putea parcurge un pasaj dificil dintr-o pestera sau aven, cum ar fi un put, o saritoare, o cascada, un traverseu, vom fi obligati sa fixam pe acestea, cu ajutorul amarajelor, corzi sau scarite, astfel incit aceasta parcurgere sa se faca in siguranta, comod si eficient. Deci o echipare are ca loc de plecare punctul de amaraj, se face cu corzi, scarite sau accesorii speciale (platforme de escalada, catarg de escalada etc.) si trebuie sa asigure posibilitatea parcurgerii ei in conditii optime.
in general trebuie avute in vedere citeva conditii esentiale privind efectuarea echiparilor: - respectarea stricta a regulilor de amarare; - echiparea trebuie conceputa astfel incit speologul sa fie protejat in timpul manevrelor de urcare si de coborire, de caderi de pietre, cascade etc.; - coarda va fi, pe cit posibil, la o distanta de stinca care sa-i permita speologului sa atinga peretii cu picioarele in timpul parcurgerii pasajului respectiv, altfel existind posibilitatea rasucirii corzii, lucru destul de neplacut; scarita va fi amarata la o distanta de stinca care sa permita introducerea piciorului; - corzile din echipari orizontale sau pasaje inclinate vor fi amarate la ambele capete - corzile vor avea obligatoriu la capatul liber un nod, de preferinta nodul opt, cu o bucla suficient de mare ca sa permita la nevoie introducerea piciorului.
Cum facem o echipare de pestera? Daca pestera este cunoscuta, iar in timpul turelor anterioare a fost intocmita "fisa de echipare", operatia este relativ simpla.
Daca insa fisa nu exista sau echiparea se face in premiera, vom avea in vedere regulile invatate mai sus si in plus: - verificarea echipamentului colectiv si individual inainte de pornirea in explorare; - introducerea materialelor in banane sau in sacii de explorare si impartirea acestora coechipierilor.

Fiecare speolog din echipa va trebui sa cunoasca precis continutul bananelor sale si rolul ce-i revine in timpul explorarii.
Sa trecem acum la efectuarea unei echipari si sa presupunem ca ne aflam in capul unui put, iar accesul la acesta este sigur si relativ orizontal. Vom planta mai intii spitul 1; pentru efectuarea unei miini curente. Mina curenta ne va permite plantarea spiturilor 2 si 3 in conditii de siguranta. Pentru aceasta vom avea montat coboritorul cu cheie de blocare sau cu un nod facut in urma lui in care sa se opreasca in cazul unei caderi. Dupa ce amarajeie 2 si 3 au fost fixate vom putea incepe coborirea. Spitul 1 poate fi inlocuit cu un amaraj natural, cu conditia ca acesta sa fie in afara oricarui dubiu.

Daca accesul la put este dificil sau in panta vom monta o mina curenta care incepe si se termina obligatoriu cu doua spituri. La fel vom proceda si in cazul in care echipam un traverseu, in acest caz echiparea numindu-se balustrada .
De retinut ca o regula a echiparilor cu spituri: in capul oricarei verticale vom avea minim 2 spituri, fara exceptie!
Daca echiparea se face cu pitoane regula se pastreaza.
in cazul folosirii amarajelor naturale, daca acestea sint in afara oricarei indoieli (de exemplu un copac sanatos), se poate folosi un singur amaraj in capul verticalei. Este de preferat a se evita, deoarece, desi rezistente, ele pot ceda in cazul in care sint supuse unui soc.

Vom prezenta in continuare citeva situatii ce pot fi intilnite la echiparea intrarii intr-o verticala:
- amarare clasica cu mina curenta;
- amarare in Y ;
- amarare GRESITA (poate deveni chiar mortala) in situatia in care amarajul principal (P) este situat mai sus decit amarajul secundar (S). Daca speologul este lonjat in P si acesta cedeaza, factorul de cadere va fi apropriat de valoarea 2;
- amararea corespunzatoare a situatiei crise mai sus, numita "fals factor 2 .
Recomandam ca pe coarda miinii curente sa se faca un nod de amortizare (coada vacii sau fluture), care are rolul de a dinamiciza coarda in cazul cedarii celor doua amaraje de la intrarea in verticala (desi n-am auzit pina acum de asa ceva).
Deci am efectuat echiparea in capul putului, sau cascadei, sau saritorii si incepem coborirea. Coborirea o efectuam avind la noi si la indemina, echipamentul de urcare. in timpul coboririi observam cu atentie traseul corzii deasupra si dedesubtul nostru. Coarda poate atinge peretii sau sa se termine inainte ca verticala sa fie coborita. in situatia in care atinge peretii vom apela la fractionare sau deviere. in caz ca este prea scurta o vom innadi cu alta coarda si de preferinta in amaraj. Dupa ce am ajuns la baza verticalei, vom plia restul de coarda si il vom pune la loc ferit.


5.1 Fractionarea

Sa presupuneri ca am inceput sa coborim intr-un put si coarda atinge peretele.
Continuam rapelul pina la locul respectiv si blocam coboritorul. Daca observam frecarea corzii dupa ce am trecut de punctul respectiv, vom fi nevoiti sa urcam cu ajutorul blocatoarelor, dupa care vom monta si bloca coboritorul. Plantam un spit sau un piton, ne fixam in acesta prin intermediul lonjei scurte si continuam rapelul pina cind greutatea corpului va fi preluata de amaraj, eliberind astfel coarda de sub sarcina. Dupa ce am ramas suspendati in lonja, fixam coarda in piton, astfel incit partea de deasupra sa formeze o bucla. Bucla trebuie sa fie suficient de lunga pentru a pune piciorul in ea, ajutindu-ne astfel sa trecem fractionarea. Daca este prea lunga nu ne vom putea folosi de ea, plus ca, in cazul cedarii amarajului caderea va fi mai mare, iar daca este prea scurta, rapelul se va face cu dificultate (e posibil sa nu putem face o cheie de blocare in caz de nevoie), la fel si la urcare (posibil sa nu putem monta blocatorul de piept).
O situatie speciala apare atunci cind ultima fractionare este foarte aproape de baza verticalei, iar penultima este mult mai sus. Ne este greu sa ne imaginam ce se poate intimpla in cazul cedarii ultimului amaraj.
Datorita elasticitatii corzii, speologul va lovi solul, putindu-se accidenta chiar foarte grav. Pentru a elimina acest pericol ultima fractionare va fi o fractionare dubla. O varianta de echipare este prezentata in . Pentru orice eventualitate aceasta masura poate fi extinsa la toate verticalele.
Fractionarea corzii pe puturi prezinta o serie de avantaje: - sporeste securitatea - chiar si moralul printr-un numar sporit de amarje; - ofera posibilitatea urcarii simultane a mai multi speologi pe portiuni diferite ale corzii. De aceea pe puturile foarte adinci este indicat sa facem fractionari pe considerentul de a creste viteza de coborire si de urcare a echipei.

5.2 Devierea

Devierile au acelasi rol ca si fractionarile: suprimarea frecarilor.
Mult mai simplu de echipat, devierile constau in abaterea traseului corzii cu ajutorul unei bucle si a unei carabiniere sau cu ajutorul unui deviator.
in primul caz, avem nevoie de o bucla, poate fi si cu cordelina, si o carabiniera, de data aceasta fara surub. Ca punct de fixare vom folosi un amaraj natural - cel mai adesea - un piton, un spit sau chiar o pana. Amarajele se fac de regula pe peretele opus frecarii. Daca nu putem ajunge la peretele opus, atunci vom fi obligati sa ne folosim fie peretele pe care freaca coarda, caz in care vom apela la un deviator. Pentru a putea monta un deviator sintem obligau sa plantam mai intii un spit.
Deviatorul consta dintr-o tija rnetalica indoita, sau dintr-o carabiniera, sudata la capatul unui surub prevazut cu piulita .
Devierile au marele avantaj ca, pentru trecera lor nu este nevoie sa scoatem de pe coarda nici coboritorul, nici blocatoarele. Cind se ajunge in dreptul lor, se scoate coarda din carabiniera sau devitor, se depasesc iar apoi se introduce coarda la loc.
in cazul devierilor la care se foloseste o bucla mai lunga, vom avea grija ca la depasirea lor sa fixam una din lonje in carabiniera devierii, nu pentru a ne asigura, ci pentru a putea recupera devierea, in situatia in care o scapam din mina. In cazul cedarii unei devieri nu va exista nici un soc, ci doar un balans.

Deci, ce vom folosi, fractionari sau devieri? Un raspuns exact nu se poate da, fiecare speolog poate opta pentru o varianta sau alta.
O comparatie intre cele doua metode este insa binevenita.


FRACTIONARE
DEVIERE
AMPLASARE
Sint necesare amaraje rezistente si judicios amplasate. in general se folosesc spilurile. Coarda amarata in fractionare fiind prea aproape de perete, exista posibilitatea ca ea sa frece citiva metri mai jos si astfel sa fie necesara o alta fractionare.
Amarajele naturale sint usor de gasit. Buclele nu cinlaresc mult; se pot folosi pene. in cazul folosirii pitoanelor cistigul in greutate este nul, in schimb se cistiga timp, acestea mon(indu-sc mai repede. Rcglind lungimea buclei, se poate centra coarda astfel incit ea sa ramina mult timp departe de perete.
DEPASIRE
Depasirea unei fractionari este o manevra simpla si care cere un efort minim. Inconvenientul este pierderea de timp. Depasirea mai multor fractionari, pe acelasi put, poate deveni obositoare.
Depasirea unei devieri este si mai simpla si mai rapida. in plus, are avantajul ca speologul nu trebuie sa iasa de pe coarda, nici la urcare nici la coborire, deci o manevra gresita este exclusa.
LUNGIMEA CORZII NECESARE
La fiecare fractionare se pierde coarda la nod si bucla, cam 2-3 metri.
Nu exista pierdere de coarda.
PUTURI SUCCESIVE, VERTICALE MARI
Mai multe fractionari favorizeaza urcarea mai rapida a unei echipe, datorita esalonarii ei pe mai multe tronsoane de coarda. O lungime redusa de tronson elimina efectul neplacut al elasticitatii corzilor, intr-un put mare, mai multe puncte de amaraj confera un sprijin moral (nejustificat, ce-i drept) prin marirea sigurantei si prin reducerea lungimii verticalelor ce trebuie urcare.
Nici unul din aceste avantaje.

adaptare dupa V.Lascu,Posmosanu; "Ghid TSA"

Cool section!
Cave and nature free wallpapers
easy to download
Nou! Speologie interactiva!
Parerea ta conteaza
Speologie.ro/forum
Wildescapes
programe de teambuilding deosebite
Rhinolophus | SRSC | FRS | ISER Cluj | Salvaeco | Termeni si conditii | Publicitate | Masina de carotat | Fotoreportaj | SNS | Camere Video | TAK | Zerocalorii