Pesteri cu gheata - Pestera Ghetarul de la Scarisoara - Portalul de Speologie al României
Vital Dent Clinic
Clinica stomatologica
in cartierul rezidential Floreasca din Bucuresti
www.vitaldentclinic.ro
English Version
Ajutor
Forum (cool!)
Stiri
Stiinta
Biospeologie
Topografie subterana
Ecospeologie
Protectia pesterilor
Hidrogeologie
Hidrogeologia Haghimasului
Pseudocarst
Cine sunt liliecii?
Arheologie subterana
Pesteri cu gheata
T.S.A
Echipament individual
Echipament colectiv
Parcurgerea cavitatilor
Pregatirea explorarii
Tehnica TSA I
Tehnica TSA II
Fise de echipare
Avene cu gheata
Fun
Wallpapere speo
Cantece la gura sobei
Bancuri speo
Din legendele pesterilor
Povestiri din pesteri
Hosting.ro
Gazduire Web pe servere din Romania si SUA.
Incepand de la 50 USD/an
web.hosting.ro
Utile (for newbies)
Intrebari frecvente
Glosar de termeni
Trucuri si sfaturi utile
Noduri
Viitura
Primul ajutor
Salvaspeo
Omul si pestera
Scara geocronologica
Fotografia in subteran
Speologia hibernala
Multumiri sponsorilor
Bibliografie selectiva
Harta site
Afterhours
Restaurante, cluburi, terase si baruri din Bucuresti. Stiri si cronici despre localuri.
www.afterhours.ro
afterhours.ro



Speologie.ro>>Stiinta>>Pesteri cu gheata - Pestera Ghetarul de la Scarisoara

Pestera Ghetarul de la Scarisoara

de Aurel Persoiu (ISER)

Pestera Ghetarul de la Scarisoara face parte din sistemul carstic Ghetar - Ocoale - Dobresti, reprezentând (alaturi de Pestera Pojarul Politei) etajul superior, fosil al acestuia. Este sculptata în calcare de vârsta Jurasic superior, dispuse monoclinal pe directia NV-SE, la o altitudine de 1165 m, la marginea platoului carstic Ghetari - Ocoale.
Lungimea totala a pesterii este de 720 m, denivelarea (negativa) fiind de 105 m. Se dezvolta pe o succesiune de fete de strat (vizibile în special în Sala Mare si în Galeria Maxim Pop); salile mari ale pesterii fiind formate la contactul dintre fetele de strat si diaclaze. Accesul se face printr-un aven de 48 de metri adâncime si 60 de metri în diametru. La baza avenului se gaseste poarta propriu-zisa a pesterii care da acces la o sala imensa, numita Sala Mare, cu un diametru de aproximativ 47 m, ce se continua spre NV cu Sala "Biserica", principala atractie turistica a pesterii. În partea de sud a Salii Mari se deschide intrarea larga de 15 m si înalta de 7 a Galeriei Maxim Pop, care dupa ce coboara 68 m se continua cu Rezervatia Mare a pesterii.
Din aceasta se urca în Catedrala, frumos concretionata si lipsita de gheata. Din Catedrala, printr-o mica "fereastra" se trece în Culoarul Coman, cel mai cald sector al pesterii (+50C), de asemenea lipsit de gheata, dar bogat în concretiuni calcitice.

Tot din Sala Mare se ajunge în Rezervatia Mica (spre nord), prin coborârea unei faleze de gheata înalta de 14 m. In sectorul nord - estic al Rezervatiei Mici se gaseste Palatul Sânzienei, lipsit de gheata si concretionat.


Principala "resursa" stiintifica si turistica a pesterii, blocul de gheata, are un volum de 75.000 m3 si o grosime medie de 16 m (forajul efectuat în februarie 2003 a ajuns la o adâncime maxima de 22,53 m). Se gaseste cantonat în Sala Mare, formând planseul acestei sali, de unde se prelungeste sub forma unor "limbi de gheata" în Rezervatia Mare, Biserica si Rezervatia Mica. În aceste trei sali, la o oarecare distanta de blocul de gheata se dezvolta stalagmite de gheata, cu dimensiuni variabile, de la câtiva cm la peste 10m (în Biserica). Spre deosebire de blocul de gheata care are are o vârsta de 3500 ani (Pop, Ciobanu, 1950), aceste stalagmite se pot topi de la un an la altul, sau chiar disparea în unele perioade (Viehmann, com. pers.).

Climatul pesterii

Ghetarul de la Scarisoara este un sistem deschis, în care variatiile climatice de la exterior se resimt si în interior, chiar daca modificate si cu oarecare întârziere.
Principalele elemente ale climatului subteran sunt: temperatura aerului, dinamica maselor de aer si regimul umiditatii aerului.
Temperatura aerului: este unul din factorii principali în geneza si dinamica formatiunilor de gheata din pestera. Toate înregistrarile de pâna în prezent arata ca modificarile termice de la exterior se resimt si în pestera. Aceste modificari se transmit diferentiat în interior, amplitudinea lor scazând pe masura ce ne departam de intrarea pesterii. În plus, transmiterea variatiilor termice în subteran se face diferentiat în functie de anotimp. Astfel temperaturile pozitive de la exterior (începând din martie) se resimt în pestera abia în luna mai, iar maximul termic de la suprafata (august) "ajunge" în pestera abia în noiembrie.Acesta este si motivul pentru care luna noiembrie este luna de "vara" a pesterii. Din contra, tempearturile negative se transmit foarte rapid în interior, în Rezervatia Mare ajungând cu o întârziere de maximum 24 h (Racovita, 1967). Minimul termic din exterior (ianuarie) se înregistreaza aproximativ în aceeasi perioada si în interior, ianuarie fiind luna de "iarna" a pesterii. Astfel între lunile extreme ale climatului subteran (noiembrie si ianuarie) se înregistreaza o diferenta în timp de doar doua luni.
În ceea ce priveste valorile de temperatura din interior, acestea se prezinta astfel:
Sala MareRezervatia MareComan
Min.-6,90C-2,60C4,40C
Max.0,80C0,80C5,40C
Dinamica maselor de aer prezinta valori diferite, în functie de anotimp:
- Vara: deoarece temperatura aerului în pestera are valori mult mai scazute decât cel din exterior, în acest anotimp nu se realizeaza schimbul de mase de aer între mediul subteran si cel extern. Exista totusi un schimb caloric între cele doua medii, datorita conductiei termice, atât dinspre roca spre aerul din pestera, cât si dinspre aerul mai cald de la gura avenului spre straturile mai reci din interior. Acest transfer termic determina o încalzire a aerului din pestera pâna la valori de 0,2 - 0.80C.
- Iarna: datorita faptului ca aerul rece are o densitate mult mai mare decât cel cald, iarna situatia este inversata fata de cea din vara. Aerul rece de la exterior "cade" în pestera, determinând racirea puternica a aerului din subteran, pâna la -130C, cu un efect remarcabil în ceea ce priveste dinamica si morfologia ghetii.
In concluzie putem spune ca schimbul de mase de aer dintre pestera si exterior se realizeaza doar iarna, în timp ce vara pestera functioneaza ca un "acumulator" de aer rece, creându-se astfel conditiile necesare pentru metinerea ghetii în subteran.
Umiditatea relativa: ca în orice sistem cavernicol, umiditatea aerului are si în aceasta pestera valori cuprinse în general între 95 - 100%. Valorile acesteia sunt influentate atât de fluctuatiile de la exterior cât si de prezenta ghetii. Asfel, iarna în cazul scaderii puternice a temperaturii la exterior, în pestera se înfiltreaza volume importante de aer rece si uscat care duc la scaderea umiditatii relative pâna la valori de 70 - 72% (Viehmann et all, 1965). Acest fenomen are repercursiuni deosebite asupra dinamicii ghetii, aereul rece si uscat determinând sublimarea rapida a ghetii. În perioadele de topire, datorita temperaturilor pozitive apa de topire se evapora determinând cresterea umiditatii relative pâna la 100%

Gheata subterana

În pestera exista doua "entitati" glaciare distincte: blocul de gheata si formatiunile stalagmitice de gheata, fiecare cu o dinamica proprie.
1. Blocul de gheata: s-a format în urma cu 3500 de ani, când existau conditii climatice net diferit de cele de astazi: temperaturi mult mai scazute si precipitatii bogate. Acestea sunt dovedite de analizele efectuate asupra stratelor cele mai profunde al blocului de gheata. În prezent conditiile climatice nu sunt de natura a asigura formarea ghetii. Practic blocul de gheata se gaseste într-o stare continua de topire, în prezent el nefiind decât o "fosila", o structura mostenita din alte conditii climatice. Din datele experimentale rezulta ca fata de 1927, când a fost descris de Emil Racovita, înaltimea blocului de gheata s-a redus cu câtiva matri (!) - de exemplu în Sala Mare exista un prag de gheata de 2 metri înaltime care în prezent lipseste cu desavârsire. In 1947 M. Pop a marcat în peretele din Sala Mare înaltimea la care se ridica gheata. De atunci s-a asistat la o diminare continua a înaltimii, pentru ca în noiembrie 2002 sa asistam la înregistrarea nivelului minim cunoscut: -165 cm, fata de 1947!
2. Stalagmitele de gheata: în cadrul acestei clase de formatiuni se disting doua categorii: stalagmitele dezvoltate pe blocul de gheata si stalagmitele formate independent de acesta. În prima categorie intra stalagmitele din Sala Mare care sunt formate prin actiunea apei de picurare si de prelingere. Apa îngheata si duce la aparitia unor forme masive, greoaie: "Eschimosii", corpul stalagmitic din dreptul galeriei M. Pop sau stalagmitul situat în apropiarea "Bisericii". Stalagmitele din "Biserica", desi se dezvolta pe blocul de gheata, pot fi asimilate, datorita dinamicii deosebite, stalagmitelor din Rezervatia Mare si Rezervatia Mica (independente de blocul de gheata).
Stalagmitele dezvoltate independent de blocul de gheata, sub influenta conditiilor climatice din pestera nu sunt forme "mostenite", ci aparitii noi, cu o dinamica aflata în strânsa corelatie cu meteorolgia externa. Gheata acestor formatiuni are o structura specifica, fiind formata dintr-o serie de "piramide" a caror baza se dispune pe suprafata stalagmitului în timp ce vârful se gaseste orientat spre interior. În perioadele de topire apa patrunde preferential pe suparafetele de demarcare a piramidelor, detasându-le structura. Vârful stalagmitelor este adesea rotunjit, având un diametru mai mare decât restul formatiunii datorita apei de picurare care îngheata la contactul cu stalagmitul.
Stalagmitele termoindicatoare (Viehmann, 1967) au o dinamica deosebita si în acelasi timp o forma aparte, datorata conditiilor speciale în care apar.
Pe înaltime diametrul lor variaza, fiind usor de recunoscut o alternanta de zone de îngrosare si de subtiere. Zonele mai înguste au o culoare alb - laptoasa si o structura amorfa, analiza microscopica punând în evidenta în gheata acestora bule de aer si mici fragmente de calcit romboedric. Zonele de îngrosare, din contra, sunt transparente, iar gheata are o puritate ridicata, lipsind fragmentele calcitice sau bulele de aer. Pentru a elucida procesul care adus la "nastera" acestora, J. Viehmann si G. Racovita au urmarit un grup de asemenea stalagmite, numite "bulboase", înregistrand variatiile de temperatura si de umiditate. Diagramele obtinute au dat o explicatie privind procesul genetic al acestor formatiuni: în intervalele cu temperaturi scazute, apa de picurare îngheata instantaneu, înglobând în gheata si bule de aer si microcristale de calcit, în timp ce în perioadele mai calde apa se prelinge pe stalagmit, aerul având timp sa se evapore, în timp ce înghetul se produce pe întreaga suprafata a ghetii si astfel diametrul este mai mare iar gheata este transparenta. Aceste stalagmite sunt numite 'termoindicatoare" deoarece ele sunt martori ai variatiilor de temperatura din pestera în cursul unei ierni (perioada de crestere).

Dinamica ghetii în ultimii ani

Dinamica naturala a ghetii în subteran este foarte importanta atunci când se are în vedere impactul turistilor asupra acesteia. Este necesara deci cunoasterea acesteia pentru a putea preîntâmpina efectele negative ale turismului de masa în pestera.
Un studiu care are în vedere dinamica unui anumit volum de gheata nu poate fi realizat fara a cunoaste variatia elementelor climatice, atât externe cât si interne din intervalul supus analizei. Principalii factori climatici care ne intereseaza sunt temperatura externa, precipitatiile si felul acestora, grosimea stratului de zapada (ca sursa de apa). Deoarece în apropierea pesterii nu se gaseste nici o statie meteorologica, am folosit datele de la Statia Baisoara, situata la o distanta de 45 km în linie dreapta fata de intrarea pesterii si la o altitudine apropiata. Mai adaugam ca ambele puncte (pestera si statia meteo) sunt situate pe acelasi versant al M. Apuseni (versantul estic, adapostit fata de influentele oceanice din vest).

Variatii climatice externe

1999
Datele din acest an le completam cu cele din lunile octombrie-decembrie 1998 pentru a avea o imagine completa a iernii '98/'99, care a avut un impact deosebit asupra fenomenelor glaciare din subteran.
Se oserva ca în intervalul octombrie 1998 - martie 1999 a existat un surplus de precipitatii solide care a dus la acumularea unui strat consistent de zapada (51 cm în februarie), acumulare favorizata si de temperaturile constant negative din aceasta perioada (pâna la mijlocul lunii martie, temperatura nu a depasit 0o C). Începând din a treia decada a lunii martie, temperaturile încep sa creasca, media lunii aprilie fiind de 4.8oC ceea ce, corelat cu precipitatiile abundente, a dus la topirea rapida a stratului de zapada si în consecinta la infiltratii puternice în pestera. De la începutul lunii mai 1999 si pâna în toamna aceluiasi an, cantitatea de precipitatii se mentine aproape constant peste valorile medii multianuale, determinând infiltrarea în subteran a unei mari cantitati de apa cu un impact dosebit asupra dinamicii formatiunilor de gheata.
2000
Situatia din iarna '99/'00 este aproape similara cu ceea din iarna precedenta: precipitatii solide care depasesc media multianuala, temperaturi negative ce se mentin pâna în primavara, strat gros de zapada. În martie si aprilie, precipitatiile bogate determina topirea rapida a zapezii si infiltrarea unui mare volum de apa în pestera.
Odata cu venirea verii cantitatea de precipitatii scade foarte mult, atingându-se pragul de seceta (pe fondul unor temperaturi foarte ridicate). Aceasta situatie atinge apogeul în luna octombrie 2000, când se înregistreaza 4.4 mm (!) fata de o medie lunara de 38.4 mm.
2001
Fata de anii precedenti, situatia este mult schimbata în acest an. În primul rând, iarna '00/'01 este una foarte saraca în precipitatii, cu valori mult sub media lunara. Exceptie face luna decembrie 2000 când s-au înregistrat 76.7 mm, dar datorita temperaturilor ridicate (1.10C) nu s-a format un strat de zapada consistent - doar 1 cm. În aceasta luna au avut loc infiltratii puternice în pestera, cu un impact puternic asupra ghetii. Lunile de vara care au urmat au fost calde si ploioase, cu frecvente depasiri ale valorilor medii de precipitatii. Acest fapt a dus la existenta unui surplus de apa în sol si implicit la infiltrarea unui mare volum de apa în pestera.
2002
Iarna '01/'02 a debutat cu temperaturi negative si precipitatii solide în luna decembrie, dar începând cu prima decada a lunii ianuarie temperatura a crescut foarte mult ceea ce adus la topirea stratului de zapada acumulat. Vara s-au înregistrat valori de precipitatii cu mult peste media multianuala, cu un important efect asupra dinamicii ghetii.

Dinamica ghetii

Pentru studiul nostru am utilizat ca repere doua stalagmite din pestera: "Stalagmitul-test M" din "Biserica" si "Stalagmitul-test nr. 3" din Rezervatia Mare ale caror date morfometrice le-am corelat cu datele meteo.
Astfel, analizând graficul nr. 1 se observa ca la sfârsitul iernii 1998/1999 perioada de topirea zapezii s-a suprapus cu un maxim pluviometric astfel încât a existat o cantitate foarte mare de apa care s-a infiltrat în pestera. Aici media temperaturilor era sub -5° Celsius, astfel încât erau întrunite toate conditiile necesare pentru formarea în exces a ghetii. Fenomenul s-a repetat cu aceeasi intensitate în primavara anului 2000. Din pacate, nu detinem observatii directe asupra ghetii în aceste doua perioade pentru a putea stabili cu exactitate volumul de gheata care s-a acumulat în pestera, dar comparând valorile din 2001 cu cele din anii 1960 - 1980, putem afirma ca pentru intervalul aprilie 1998-decembrie 2000 în Pestera Ghetarul de la Sarisoara a avut loc o dezvoltare excesiva a formatiunilor de gheata, culminând cu valori record pentru stalagmitele din Biserica si Rezervatia Mare. La aceasta valoare a contribuit si vremea excesiv de secetoasa din 2000: în intervalul august - noiembrie 2000 se constata o serie de valori foarte reduse ale precipitatiilor (în luna octombrie doar 4.4 mm). Ori se stie ca precipitatiile au un rol deosebit în dinamica formatiunilor de gheata, deorece o cantitate sporita duce la infiltratii puternice, care suprapuse temperaturilor ridicate din subteran favorizeaza topirea rapida a ghetii. Lipsa precipitatiilor a favorizat deci mentinerea ghetii.
In anul 2001, începând cu luna mai cantitatea de precipitatii s-a situat constant peste valoarea medie ceea ce dus la infiltratii puternice în pestera si în consecinta la topirea unui volum important de gheata. Acest fapt este sesizabil în morfololgia stalagmitlor din Razervatia Mare si Biserica: acestea sunt mult mai mici, cu un diametru redus, iar multe din ele au disparut. Iarna 2001-2002 a fost una bogata în precipitatii, ceea ce a favorizat acumularea ghetii, dar din pacate, anul 2002 a fost unul deosebit de ploios, formatiunile de gheata înregistrând un recul deosebit, înaltimea planseului de gheata si cea a stalagmitelor atingând valori minime record.
În concluzie, în intervalul octombrie 2000 - decembrie 2002 se pot distinge mai multe etape în dinamica ghetii:
- decembrie 1998 - aprilie 2000: datorita precipitatiilor bogate (sub forma de zapada) din iernile incluse în acest interval, în pestera a avut loc o acumulare masiva de gheata. Aceasta a facut ca în primavara anului 2000 sa se înregistreze un maxim al dezvoltarii formatiunilor stalagmitice de gheata;
- aprilie 2000 - decembrie 2000: vara secetoasa din acest interval nu a permis infiltrarea în subteran a unei cantitati ridicate de apa care sa favorizeze topirea ghetii. Ca urmare, gheata acumulata în urma iernilor de exceptie 1998/1999 si 1999/2000 s-a mentinut.
- Decembrie 2000 - aprilie 2001: are loc o dezvoltare redusa a stalagmitelor de gheata, fara a se atinge însa paroxismul din 2000.
- Aprilie 2001 - decembrie 2001: precipitatiile bogate, peste medie, din acest interval favorizeaza infiltrarea unei mari cantitati de apa în subteran, care, suprapusa temperaturilor ridicate, determina topirea rapida si drastica a formatiunilor stalagmitice.
- Decembrie 2001 - aprilie 2002: începând cu luna decembrie gheata a început sa se formeze destul de rapid ca urmare a temperaturilor scazute. In ianuarie, topirea zapeii de la suprafata adus la cresterea aportului de apa în subteran si deci si la o "explozie" a formatiunilor de gheata.
- Mai 2002 - noiembrie 2002: precipitatiile bogate determina topirea puternica a ghetii, înregistrându-se un recul general al glaciatiunii de caverna.


Cool section!
Cave and nature free wallpapers
easy to download
Nou! Speologie interactiva!
Parerea ta conteaza
Speologie.ro/forum
Geoturism.ro
Natura la tine acasa!
Rhinolophus | SRSC | FRS | ISER Cluj | Salvaeco | Termeni si conditii | Publicitate | Masina de carotat | Fotoreportaj | SNS | Camere Video | TAK | Zerocalorii