Arheologie - Portalul de Speologie al Romāniei
Vital Dent Clinic
Clinica stomatologica
in cartierul rezidential Floreasca din Bucuresti
www.vitaldentclinic.ro
English Version
Ajutor
Forum (cool!)
Stiri
Stiinta
Biospeologie
Topografie subterana
Ecospeologie
Protectia pesterilor
Hidrogeologie
Hidrogeologia Haghimasului
Pseudocarst
Cine sunt liliecii?
Arheologie subterana
Pesteri cu gheata
T.S.A
Echipament individual
Echipament colectiv
Parcurgerea cavitatilor
Pregatirea explorarii
Tehnica TSA I
Tehnica TSA II
Fise de echipare
Avene cu gheata
Fun
Wallpapere speo
Cantece la gura sobei
Bancuri speo
Din legendele pesterilor
Povestiri din pesteri
Hosting.ro
Gazduire Web pe servere din Romania si SUA.
Incepand de la 50 USD/an
web.hosting.ro
Utile (for newbies)
Intrebari frecvente
Glosar de termeni
Trucuri si sfaturi utile
Noduri
Viitura
Primul ajutor
Salvaspeo
Omul si pestera
Scara geocronologica
Fotografia in subteran
Speologia hibernala
Multumiri sponsorilor
Bibliografie selectiva
Harta site
Afterhours
Restaurante, cluburi, terase si baruri din Bucuresti. Stiri si cronici despre localuri.
www.afterhours.ro
afterhours.ro



Speologie.ro>>Stiinta>>Arheologie subterana

de Marin Carciumaru

La o suta de ani de la descoperirea celebrului plafon policrom de la Altamira, arheologia romāneasca avea sa sarbatoreasca evenimentul prin descoperirea picturilor rupestre din pestera Cuciulat (jud. Salaj, pe DN 1 H, Dej-Jibou, pāna īn satul Cuciulat; C.F.R. 400 pāna la halta Cuciulat; la cāteva sute de metri de halta, īn fosta cariera de exploatare a calcarului).
Pestera Cuciulat era cunoscuta de localnici īnca īnainte de primul razboi mondial, cānd īncepe aici exploatarea calcarului, prin efectuarea unor explozii chiar pe frontul pesterii.
Exploatarea intensiva a calcarului din ultimele decenii avea sa distruga cel putin cāteva sute de metri de galerii din prima parte a ei, intrarea īn pestera fiind, de altfel, mereu obturata din cauza exploziilor repetate din cariera. Īn aceste conditii, pestera a fost practic redescoperita īn anul 1978, de o echipa de speologi amatori din cadrul Clubului "Emil Racovita", de pe lānga Casa de Cultura a Studentilor "Grigore Preoteasa" din Bucuresti.
Cu ocazia acestei prime cercetari, membrii expeditiei (echipa de explorare speologica era alcatuita din A. Done, F. Cucu, T. Vadeanu, M. Codrescu si Simona Manolescu) au observat, īntr-una din galeriile pesterii, silueta unui cal, desenata pe o cornisa a plafonului. Poate fara sa realizeze imediat implicatiile descoperirii lor, speologii amatori au avut inspiratia fericita sa faca o prima fotografie micutului calut, ceea ce dovedeste ca, de fapt, nu le-a scapat īntru totul sensul desenului respectiv, īn eventualitatea īn care s-ar fi dovedit autenticitatea si vechimea lui. Diapozitivul īn cauza ne-a fost oferit pentru observatii de coordonatorul tehnic al clubului, ing. V. Giurgiu.


La īnceputul anului urmator, pe data de 30 martie 1979, aveam sa patrundem īn pestera īn conditii extrem de grele, din cauza unui pachet gros de māl care· acoperise complet asa-zisa intrare. Mi se alaturasera īn aceasta tentativa doi dintre membrii aceluiasi club de speologie, A. Muraru si A. Done. Īn urma unor eforturi mari, sub o ploaie marunta si deasa, am reusit sa cream un tunel de acces īn acest pachet gros de māl si printre imensii bolovani rezultati din exploziile din cariera, consolidati acum de argila moale. Tot acest sector de la intrare era, īn aceste conditii, un drum cotit, asemanator unci cochilii de melc, care ne strāngea ca īntr-un adevarat corset.
Odata depasit acest sector, am ajuns īntr-o galerie destul de īnalta, de circa 2 m, si cu o latime ce, īn primii 15 m, variaza īntre 1,5 si 2 m. Urmeaza apoi o sala larga, cu podeaua īn forma de pālnie spre un put care face legatura cu una din galeriile inferioare ale pesterii. Sala are o lungime de aproximativ 10 m si este fragmentata de o serie de bolovani rezultati din prabusire. Dupa circa 25 m, īn care galeria se īngusteaza din nou si tavanul coboara adesea la mai putin de 1,5 m, apare o noua salita, care, chiar daca nu are dimensiunile precedentei, prezinta o importanta deosebita, gentru ca īn ea sunt concentrate picturile rupestre. De la aceasta salita, galeria continua īnca circa 30 m, de-a lungul unui parcurs destul de anevoios, dupa care se īnfunda.
Dimensiunile salii cu picturi sunt modeste: 3,70 m lungime si 2,50 m latime. Delimitarea ei īn cadrul galeriei se face mai mult prin coborārea usoara a plafonului, ceea ce imprima spatiului respectiv o oarecare autonomie. Totodata, aceasta cornisa a plafonului te obliga, īn momentul īn care doresti sa patrunzi īn salita, sa īnclini corpul īn fata. Odata depasit īnsa acest obstacol, instinctiv ridici capul. Surpriza este extrem de mare pentru ca, īn acel moment, apare silueta unui cal, pictata pe o suprafata astfel aleasa, pentru ca privirea sa cada aproape perpendincular si īn acest fel imaginea sa poata fi observata īn toata plenitudinea ei. Redat monocrom, cu culoarea rosie caramizie, fara nici un contur incizat sau nuantat cu tenta de culoare mai aceentuata, calul din pestera Cuciulat nu depaseste īn lungime 24,5 cm si 12,5 cm īnaltime.
De la īnceput frapeaza stilul naturalist al reprezentarii, realismul si īn parte miscarea īn care este surprins calul, sugerānd parca oprirea sa brusca din alergare. Gātul este puternic arcuit, iar picioarele, mai ales cele posterioare, atāt cāt sunt conturate, lasa impresia ca abia s-au oprit din alergare.
Atunci, aveam sa descoperim ca silueta calului nu este izolata, fiind īnsotita de nenumarate pete de culoare, dintre care se detasa imaginea unei feline, pictata pe plafonul īncaperii, spre mijlocul acesteia.
Felina, īn raport cu calul, este mai degradata, conturul sau fiind mai greu de urmarit. Totusi, se poate īntrevedea botul scurt, specific felinelor, si ceafa animalului. Urechile, mult mai vizibile, sunt redate atāt prin culoarea rosie caramizie, cāt si cu cāte doua incizii īn calcar, īn scopul de a le da mai multa profunzime si contur. Picioarele anterioare au suferit cel mai puternic de pe urma proceselor de spalare si degradare de-a lungul timpului. Cu toate acestea, cu un minim efort de imaginatie, se poate intui pozitia īntinsa a lor, precum si faptul ca sunt īndepartate unul fata de celalalt. Din acest punct de vedere, ele par īn concordanta directa cu jumatatea posterioara, sugerānd un animal īn atac sau fuga.
Īn imediata apropiere a felinei din pestera Cuciulat, īn partea posterioara a ei, se poate īntrezari o mare pata de culoare rosie caramizie, care aminteste, parca, de silueta greoaie a unei fiinte umane. Conturul este foarte estompat, īncāt autenticitatea ei ramāne īndoielnica. Īnaltimea sa ar fi de 51 cm si latimea de ~26 cm.
Īntr-una din ultimele campanii de cercetare a picturilor de la Cuciulat, am observat, īntr-o nisa situata īn partea stānga a salii cu picturi, o figura ce seamana cu o pasare. Dimensiunile ei sunt de 21/14 cm. Este destul de bizara aceasta aparitie, cu atāt mai mult cu cāt pasarile sunt slab reprezentate īn arta parietala paleolitica. Oricum, ea se īnscrie stilistic īn aceeasi nota a realismului artei din aceasta perioada, fiind īn deplina concordanta cu reprezentarea calului si a felinei.
Destul de incert este capul unui al doilea cal, care, atāt cāt se poate observa, nu iese nici el din canoanele naturalismului artei parietale paleolitice. Alaturi de aceste reprezentari, mai mult sau mai putin clare, īn micuta sala de la Cuciulat exista numeroase alte pete de culoare, carora ne-a fost greu sa le mai gasim forma si sensurile initiale.
Pestera Cuciulat este deci singura descoperita pāna acum īn tara noastra care a conservat o pictura īn stil naturalist si īn maniera realismului paleolitic al artei animaliere specifice acestei perioade. Ea este situata pe valea Somesului, care are, īn cadrul Podisului Somesan, rol de hotar īntre o serie de unitati fizico-geografice mai mici. Asa, de exemplu, īn regiunea de care ne ocupam, desparte Culmea Prisnelului si Culmea Boiului (din cadrul Platformei Chioarului), situate īn nord, de Prispa Prisloapele, din sud.
Valea Somesului, o vale larga, adesea cu terase īntinse, cu debit bogat, adunāndu-si, prin afluentii ei, apele fie de pe pantele sudice ale Muntilor Rodnei, fie de pe īnaltimile Apusenilor, a constituit, desigur, o atractie pentru om din cele mai vechi timpuri. Dupa unirea la Dej a Somesului Mare si Somesului Mic, Valea Somesului se transforma, totodata, īntr-o larga poarta de legatura īntre Bazinul Transilvaniei si Cāmpia Tisei (din cadrul unitatii mai largi a Cāmpiei Panonice). Nu este exclus ca si īn preistorie, poate chiar īn paleolitic, anumite comunitati umane sa fi pendulat īntre cele doua unitati fizico-geografice - Cāmpia Panonica si Podisul Transilvaniei, tocmai de-a lungul acestei importante artere de legatura.
Aparitia pesterii Cuciulat este legata de existenta terasei de 75 m a Somesului (terasa a IV-a), considerata a se fi format īn pleistocenul vechi. Īntr-un rest al acesteia, care se prezinta ca o terasa īn roca, mai exact o terasa sculptata īn calcare eocene, apa a sapat, de-a lungul miilor de ani, galeriile acestei pesteri; ce mai tārziu avea sa serveasca omului ca adapost, loc de manifestare a primelor senzatii si simtaminte artistice si, poate, dupa cum vom vedea, ca lacas cu functiuni mult mai complexe, cu o puternica nuanta spirituala.
Asa cum am amintit, pestera Cuciulat a fost puternic afectata de exploatarea calcarului īntr-o cariera foarte extinsa īn ultimele decenii. Unul din fronturile de exploatare a calcarului, dezvoltāndu-se chiar pe axul pesterii, a distrus cel putin cāteva sute de metri de galerii din prima ei parte. Se pare, dupa spusele localnicilor, ca pestera prezenta, īn apropierea intrarii, o sala destul de mare, īn care nu este exclus sa fi existat o locuire paleolitica, ca īn majoritatea pesterilor cu astfel de spatii largi aproape de intrare. Din pacate, asupra acestui aspect nu putem avea nici o certitudine, o imagine initiala a pesterii fiind practic irecuperabila, īn masura īn care exploziile din cariera nu au lasat nici o speranta, privāndu-ne, poate, de cel mai serios argument stiintific, atunci cānd discutam despre cronologia picturilor rupestre din aceasta pestera [...].
Sistemul carstic de la Cuciulat se dezvolta deci pe trei niveluri: galeria fosila (pe care am descris-o si de-a lungul careia se gaseste sala cu picturi), care ramāne uscata chiar la cele mai mari inundatii; galeria subfosila, īn care nu patrunde apa decāt foarte rar; galeria activa, prin care cursul de apa este permanent.
Urmele unui vechi rāu subteran se observa chiar si īn galeria fosila, printre acumularile de pietre si blocurile mari desprinse din plafonul pesterii sesizāndu-se cursul sau de altadata. Singurul loc din galeria superioara īn care nu mai poate fi observat este īn interiorul salii cu picturi. Aici, blocurile de calcar par astfel dispuse, chiar aranjate, pentru a crea o suprafata de calcare cu oarecare stabilitate si, īn acelasi timp, prin dispunerea lor pe podea, pentru a da posibilitatea de a ajunge la plafonul pesterii. Daca acesti bolovani nu ar exista īn sala cu picturi, un om de statura medie nu ar putea sa ajunga la tavan.
Culoarea rosie caramizie a picturilor a fost obtinuta dintr-o argila bogata īn oxizi de fier. Un bulgare de argila de acest fel a fost gasit īntre actuala intrare si sala pictata. Vopseaua este bine fixata, aproape pretutindeni acoperita cu o crusta subtire de calcit curat, ceea ce īi confera si mai multa stabilitate.
Analiza chimica a vopselei, extrasa de pe o bucata de calcar cu o alveolare usoara, gasita pe blocurile care acopera podeaua si care nu este exclus sa fi folosit ca suport al vopselei pentru pictorul paleolitic, a dat rezultate interesante. Paralel, a fost efectuata analiza chimica a bulgarului de argila si a unei bucati de ocru (rosu aprins), descoperita īntr-un strat neolitic din bine cunoscuta statiune de la Cascioarele (jud. Calarasi).
Analiza chimica a vopselei din pestera Cuciulat releva continutul mare de Fe2O3 (13,17%), cel care a imprimat picturii, īn mod sigur, culoarea rosie caramizie. Nu trebuie sa surprinda procentele ridicate de CaO (30,66%), deoarece vopseaua este īntinsa pe calcar, iar, atunci cānd a fost prelevata proba pentru analiza chimica, implicit s-a colectat si ceva din stratul superficial al calcarului. Mai curioase par a fi pierderile la calcinare (24,40), īn care nu este exclus sa fie cuprinse si eventualele substante folosite ca liant al vopselei.
Īn ceea ce priveste argila colectata din galeria fosila, continutul ei īn Fe2O3 este aproape dublu (24,33%) īn raport cu cel al vopselei; trebuie sa se tina seama īnsa ca, īn cazul ei, CaO si pierderile la calcinare sunt extrem de scazute si, prin urmare, celelalte elemente se prezinta īn procente mai ridicate.
Este usor de observat asemanarea procentuala, cel putin īn privinta hidroxidului de fier, īntre argila de la Cuciulat si bucata de ocru de la Cascioarele. De altfel, aceasta asemanare este normala, īntrucāt ocrul este mai apropiat, prin structura sa, de starea naturala a materiei prime. Ocrul probabil ca īsi schimba compozitia prin folosire, cānd i se adauga diferite ingrediente pentru fixarea pe suprafata care se vopseste.

Adaptare dupa editia de baza: Marin Carciumaru, Marturii ale artei rupestre preistorice īn Romānia, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987.


Cool section!
Cave and nature free wallpapers
easy to download
Nou! Speologie interactiva!
Parerea ta conteaza
Speologie.ro/forum
Geoturism.ro
Natura la tine acasa!
Rhinolophus | SRSC | FRS | ISER Cluj | Salvaeco | Termeni si conditii | Publicitate | Masina de carotat | Fotoreportaj | SNS | Camere Video | TAK | Zerocalorii